Examen trecut
În meciul cu Galata, Lăcătuş a mutat ce, cum şi cînd trebuia
Întrucît egalul de la Istanbul îi oferă Stelei o şansă în plus pentru retur, cei mai mulţi l-au elogiat. În schimb, reproşîndu-i formaţiei din Ghencea că a irosit […]
În meciul cu Galata, Lăcătuş a mutat ce, cum şi cînd trebuia
Întrucît egalul de la Istanbul îi oferă Stelei o şansă în plus pentru retur, cei mai mulţi l-au elogiat. În schimb, reproşîndu-i formaţiei din Ghencea că a irosit avantajul de două goluri luat în numai 12 minute, alţii nu s-au sfiit să-l critice. Sau măcar să-l ironizeze. Probabil că adevărul se află, ca de obicei, la mijloc. Steaua a obţinut un rezultat remarcabil cu o prestaţie modestă. exceptînd un debut perfect, ea a impresionat rar şi a convins şi mai rar.
Să recunoaştem însă că, la 2-2, a apărut temerea reeditării dezastrului de la Middlesbrough. Dacă nu s-a repetat, un merit important i-a aparţinut lui Lăcătuş. Acesta a ştiut ce, cum şi cînd să mute spre a reechilibra confruntarea. I-a înlocuit pe Ov. Petre şi pe Golanski, polonezul într-o zi nefastă, iar pe Rădoi l-a urcat, o dată cu introducerea lui Ghionea, în linia mediană. Cu Rădoi avansat, cu P. Marin pe dreapta şi cu Neşu, mai proaspăt, pe banda stîngă a apărării, altfel s-a pus problema. Galatei i s-au închis culoarele şi, în ciuda presiunii create de o galerie furibundă, campioana Turciei s-a văzut silită să se împace cu ideea remizei.
Corect, în afara startului vijelios, Steaua n-a sedus. N-a făcut însă, deşi n-a mai menţinut ritmul iniţial, o partidă slabă. Dar regretul că s-a ratat victoria nu justifică pornirea exagerată a unora contra băncii tehnice şi a cîtorva jucători, în frunte cu Nicoliţă, Ov. Petre şi Lovin. Înainte de a opera schimbările amintite, Marius Lăcătuş a dovedit curaj cînd i-a titularizat pe nou-venitul Toja şi pe debusolatul Nicoliţă, ba încă fără să i-o fi cerut-o Gigi Becali. Cu nici unul n-a greşit şi, prin asta, a trecut un examen dificil. Nu cu magna cum laudae, Însă cu notă mare.
În pofida faptului că mai are nevoie de ceva timp ca să se încadreze, Toja s-a zbătut, uneori şi cu folos. La rîndu-i, Nicoliţă a continuat să caute ieşirea din tunel, dar a părut mai aproape de ea. Am auzit cu surprindere, apoi am citit şi pe blogul Gazetei, că Bănel a înscris din întîmplare. Fals, căci un gol marcat din întoarcere şi fără preluare nu trebuie socotit aşa. N-am să zic, precum Gigi Becali, că Nicoliţă a fost, alături de Dayro Moreno, cel mai în formă stelist. Dacă n-a încîntat, nici n-a dezamăgit. Practic, alternînd reuşitele cu stîngăciile, s-a situat la nivelul echipei. Referindu-ne la el, vorbim chiar despre Steaua de pe Ali Sami Yen, adică despre o garnitură care a amestecat luminile cu umbrele.
Se înşală însă optimiştii ce-şi imaginează că Rădoi şi compania şi-au suit sacii în căruţă. Bătălia decisivă se va da peste două săptămîni şi va fi una teribilă, la baionetă. Graţie egalului din deplasare Şi a condiţiei de gazdă, Steaua porneşte favorită, din pole-position. Ceea ce Înseamnă mult, dar nu totul. Ca să se califice în grupele C1, va trebui să joace mai bine decît la Istanbul. Cu ce are, inclusiv cu Nicoliţă, cu Ov. Petre şi cu Lovin, nu cu ce şi-ar dori suporterii să aibă, cu un lot îmbogăţit peste noapte cu 2-3 superjucători. Pe care să-i ia cînd şi de unde?! Numeroşii ei fani o cred capabilă să-şi atingă scopul. N-ajunge însă, Steaua e obligată s-o şi demonstreze.