Nu mai avem de ales!

S-a întâmplat, în detrimentul "tricolorilor", ca ei să joace miercuri mai slab decât cu francezii, iar elveţienii să fie mai convingători decât în întâlnirea cu albanezii.

Faptul că, din păcate, adversarii ne-au fost superiori, mai ales în repriza a doua, îl atestă fişa tehnică a partidei: posesie dublă în favoarea lor (67 la sută la 33) şi de două ori mai multe şuturi pe poartă (6 la 3). I-am depăşit la un singur capitol, al faulturilor comise, 23 la 11. În acest context, n-a şocat pe nimeni că B. Stancu a înscris împotriva cursului jocului, aprecierea mea fiind confirmată joi şi de l’Equipe, „contre le cours du jeu”, iar Mehmedi a egalat în urma unei faze fixe. S-ar fi cuvenit ca băieţii noştri şi Iordănescu însuşi să fie mai atenţi la astfel de situaţii. Să-şi aducă aminte că elveţienii au marcat şi contra albanezilor tot după un corner, dar nu şi-au adus! Altminteri, transformând încă un penalty, „Motanul” a devenit al treilea fotbalist din istoria CE, după danezul Arnesen în 1984 şi spaniolul Mendieta în 2000, care a înscris de două ori de la 11 metri în aceeaşi fază a competiţiei.

Chipciu cu plus

Dacă n-a dat lovitura când l-a titularizat pe Chipciu în mod surprinzător, Generalul nici n-a blufat. Conform aceluiaşi l’Equipe, care i-a pus stelistului nota 6, dar 4 lui Grigore, Torje şi Keşeru, Chipciu „a etalat multă abnegaţie pe banda stângă. Driblingurile sale scurte şi generozitatea sa au constituit o adevărată otravă pentru Lichtsteiner„, nimeni altul decât căpitanul gărzii helvete.

Cum Chipciu a scos şi penalty-ul de 1-0, introducerea lui chiar şi în locul lui N. Stanciu, remarcat de francezi în meciul cu ei, s-a dovedit inspirată. O bilă albă pentru Iordănescu, laudă care nu stă în picioare în ceea ce-i priveşte pe Keşeru şi pe Torje. Muncitori, dar cu realizări aproape de zero. Revenind la Chipciu, are însă pe conştiinţă marcajul lejer dinaintea golului lui Mehmedi.

„Bila albă” Pintilii

Regretabil e că „naţionala” n-a mai ţinut pasul şi în repriza secundă. Dominată pe alocuri copios de nişte adversari care-au mai demonstrat încă o dată că au probleme cu atacul. Ca şi noi, incapabili să marcăm din acţiune, ci doar de la punctul cu var! Apropo, reproduc o replică auzită de la unul dintre suporterii „tricolorilor”: „Cea mai tare din parcare, galeria pe care o facem noi are un defect, nu ştie să dea goluri!”.

Jocul a scăzut după pauză şi din pricina accidentărilor suferite, cronologic, de Pintilii şi Raţ. Cu precădere s-a resimţit ieşirea celui dintâi, socotit de colegii de la l’Equipe omul nostru numărul 1 şi recompensat cu cea mai mare notă acordată de ei în partida respectivă, 7. Într-adevăr, Pintilii a oferit mai multe mingi decât de obicei, cu toate că, părerea mea, mijlocul n-a construit suficient. A furnizat baloane, dar nu în cantitatea şi nici de calitatea cerute. Totuşi, miercuri, ca să mai citez o dată, „agresivitatea lui Chipciu, prezenţa sa fizică şi intrările sale le-au produs elveţienilor pagube serioase”.

Lângă el, preferat unui Hoban folosit abia după pauză, Prepeliţă nu s-a distins prin nimic. Ca şi, mai târziu, tânărul Filip, pe care aruncarea în foc l-a prins oarecum nepregătit. Adăugând că şi Stancu ar avea ceva probleme medicale, mă întreb dacă n-o exista vreo legătură între numărul de accidentaţi din lot şi decizia federală de a-l pensiona peste noapte, şi de a-l bălăcări, pe doctorul Pompiliu Popescu? Scuze, întreb, nu dau cu pietre. Mai departe însă, sunt imposibil de justificat retragerea şi oboseala din repriza secundă, inexplicabile.

Nu-i vremea reproşurilor!

Sigur că mai sunt şi alte întrebări la care ar trebui să răspundă Generalul şi staff-ul său, nici puţine, nici comode. De ce, de pildă, l-ai luat în Franţa, la 36 de ani, pe Sânmărtean dacă nu-l bagi măcar 10 minute?! Dar pe Alibec?!, şi aşa mai departe. Numai că acum, când arde cămaşa pe noi, chiar nu-i timpul întrebărilor şi, încă mai puţin, al reproşurilor! Acum, băieţii şi selecţionerul trebuie lăsaţi să se regăsească, ba trebuie şi încurajaţi, deoarece nu mai au de ales. Pentru a continua cursa, „tricolorii” sunt obligaţi să câştige duminică, la Lyon, confruntarea cu albanezii. Nu le-a mai rămas nicio altă variantă în afara victoriei, trebuie jucat la victorie şi obţinută victoria! E momentul de quitte ou double, nu se mai admit nici ezitări, nici greşeli, tocmai de aceea meciul va fi deosebit de greu. La baionetă, care pe care. Deoarece schipetarii, învinşi de elveţieni la limită în ciuda omului în minus şi de francezi în ultimele minute, mai deţin şanse de calificare, fireşte că vor trage în disperare. Iertaţi locul comun, vor muri pe teren!

Drumul spre Lyon

N-au echipă de subestimat, printre elevii italianului Gianni de Biasi, 60 de ani, numărându-se portarul Berisha (Lazio), fundaşul Mavraj (Koln), mijlocaşii Abrashi (Freiburg) şi Lenjani (Nantes) ş.a.m.d. Deoarece va reintra, eliminat în întâlnirea cu Elveţia, căpitanul Lorik Cana, şi el de la Nantes, ne aşteptăm la o ripostă straşnică din partea albanezilor. Sperăm însă că, respectând tradiţia, băieţii noştri se vor dovedi mai buni şi vor câştiga. Mai discutăm pe această temă şi din Lyon, oraş situat pe şosea la 466 kilometri sud de Paris. Am calculat că voi ajunge acolo cu maşina vineri, după maximum 5 ore de drum. În condiţii de ploaie, căci aici toarnă acum cu găleata, poate dura mai mult.

Paris, 16 iunie 2016