Trataţi de sus

Cum gunoierii muncesc o zi şi 3 negociază, Parisul pare o colecţie halucinantă de pubele ce dau pe dinafară şi miros de trăsnesc.

Pe măsură ce se apropie startul turneului final, aici se înteţesc conflictele sociale. De când lumea şi pământul, măcar de la Napoleon încoace, francezii sunt mereu nemulţumiţi. Indiferent ce şi cât au, capitole la care nu stau rău, nu le ajunge şi vor mai mult. Acum, profitând de situaţia că ochii întregului continent sunt îndreptaţi spre ei, caută să forţeze mâna autorităţilor şi, ca să zic aşa, să obţină. Se află în grevă, deşi cu intermitenţe, cei de la căile ferate, din rafinării, din serviciile de salubritate şi se pregătesc piloţii.

Cum gunoierii muncesc o zi şi 3 negociază, Parisul pare o colecţie halucinantă de pubele ce dau pe dinafară şi miros de trăsnesc.

În ciuda atâtor presiuni ce trebuie că-l apasă, preşedintele ţării, Francois Hollande, şi-a găsit timp duminică să-i viziteze pe „cocoşii” lui Deschamps în cantonamentul de la Clairefontaine. După ce, în ianuarie, luase prânzul la Palatul Elysee, sediul preşedinţiei Republicii Franceze, cu reprezentanţi ai presei sportive. Evident, ca să intre în atmosferă. Că la noi lucrurile se petrec altfel nu-i neapărat mai rău. Presupunând că preşedintele Klaus Iohannis e mai puţin preocupat de fotbal, să admitem că la noi e altfel şi să trecem mai departe.

Fără să le traseze vreo sarcină, Monsieur Hollande le-a sugerat lui Lloris, Giroud şi celorlalţi că La Patrie aşteaptă de la ei să cucerească titlul european, fiind obligaţi în acest sens şi de condiţia de gazde. Practic, istoria s-ar repeta după ce, în aceeaşi calitate, francezii au triumfat atât la CE 1984, cât şi la CM 1998. Presa a prins din zbor ideea prezidenţială şi l’Equipe de joi a titrat semeţ pe pagina 1 „Favoris”, apoi a explicat că „juriul nostru, constituit din foşti mari fotbalişti reprezentând cele 24 de ţări calificate la Euro, a decis că Franţa va câştiga Euro, iar Paul Pogba va fi una din supervedetele turneului”. Hm, vedeţi ce simplu e?

Numărând, 18 dintre cei 24 intervievaţi, inclusiv Gică Popescu, au optat pentru Franţa, Germania căpătând 11 voturi, Spania 9, Belgia 4, Italia şi Anglia câte unul. Cel mai nehotărât s-a dovedit ucraineanul Andrei Şevcenko, care a indicat 5 nume, Germania, Spania, Franţa, Italia şi Anglia! De reţinut şi amănuntul că Gică Popescu a apreciat că „naţionala” României va părăsi competiţia încă din faza grupelor, Baciul fiind singurul care şi-a eliminat echipa repede din cursă, cel mai pesimist din 24!

Indiscutabil, e dreptul fiecăruia să judece cu capul său şi să se manifeste în consecinţă. Dincolo de asta însă, ca şi de angajamentele sforăitoare ale unor „cocoşi”, gen „E treaba noastră să creăm propria noastră istorie” (Lloris), rămân la părerea că, îmi cer iertare, francezii sunt cam plini de ei şi ne tratează pe noi, adversarii lor din partida de debut, de sus. Ne includ la „şi alţii”.

Totuşi, graţie educaţiei, nu arată pe faţă că ne subestimează, dar nici nu ne bagă în seamă. De gândit că atitudinea lor, anevoie mascată, face parte dintr-un război psihologic ce nu lipseşte în asemenea ocazii, însă ea depăşeşte uneori limita decenţei. De pildă, în ediţia la care mă refeream, l’Equipe a dedicat echipei Franţei 18 pagini din 52, iar celei a României niciun rând cu excepţia anunţării lotului! Nu fac eu exces de patriotism, dar un ziar care se respectă şi se vrea respectat nu procedează astfel în ajunul unui meci indiferent de cota partenerului! Consideram l’Equipe un fel de biblie a jurnalisticii de sport şi încep să-mi schimb opinia.

Doar Bacary Sagna, fundaşul lui Man City, a recunoscut în Le Parisien că are „o relaţie specială” cu România, unde a petrecut vacanţe şi unde doreşte să se întoarcă. Amintind că e „un popor care-mi place şi cu o frumosă mentalitate”, Sagna a completat cu „nişte români muncesc pentru mine”. Probabil o îngrijitoare, un grădinar, un şofer ori aşa ceva. În rest, compatrioţii lui, majoritatea lor, nu ne bagă în seamă şi par convinşi că nu se vor împiedica de noi diseară.

Sigur, Franţa pleacă din pole-position, dar nu-i dinainte învingătoare. Nu mă îndoiesc că „tricolorii” îi vor pune la grea încercare, că nu se vor lăsa cu una, cu două. Ce-ar fi să răstoarne calculele hârtiei şi să furnizeze prima mare surpriză a CE? S-au mai văzut buturugi mici răsturnând care mari, hai România!
Paris, 9 iunie 2016