Mult zgomot pentru nimic?

Deşi redutabilă, tabăra contestatarilor nu pare atît de puternică încît să pună în pericol scaunul Naşului

De cînd Gigi Becali a anunţat că strînge semnături pentru demiterea lui Mircea Sandu, au început să se contureze taberele. Pe lîngă cel amintit, […]

Deşi redutabilă, tabăra contestatarilor nu pare atît de puternică încît să pună în pericol scaunul Naşului

De cînd Gigi Becali a anunţat că strînge semnături pentru demiterea lui Mircea Sandu, au început să se contureze taberele. Pe lîngă cel amintit, principalii adversari ai Naşului ar fi, declaraţi, Condescu, Iancu şi Ştefan, fiecare avînd ce să-i reproşeze şefului FRF. Piesă importantă, pentru că poate influenţa voturile a vreo 40-50 de grupări sindicale, preşedintele Pandurilor s-a supărat deoarece Federaţia n-a pedepsit Vasluiul pentru folosirea în meciul direct a 6 jucători extracomunitari . Nemulţumit de prestaţia garniturii de la Casa Fotbalului e şi patronul Timişoarei, care acuză că n-a fost sprijinit în procesul cu italianul Zambon, legat de numele şi de palmaresul lui Poli, ambele pierdute. În categoria insurgenţilor intră şi primarul din Piatra Neamţ. Asemenea lui Condescu, ani în şir apropiat de Naşu’, Pinalti a întors armele după ce Ceahlăul a retrogradat, asta în ideea că n-a găsit înţelegerea necesară spre a se mai salva o dată. Nici unul dintre cei 3 nu-l consideră pe Mircea Sandu incompetent, ci doar ingrat. Învăţat să ia, nu să şi dea. Deşi fraţii Ioan şi Victor Becali, presupuşi susţinători ai vărului lor, preferă să nu se amestece (“subiectul nu ne interesează”, preciza ieri Victor), aripa protestatarilor e redutabilă. Oricum, nu de neglijat.

Paradoxal, cine n-avea motive să fie de partea rebelilor, iar să-i aţîţe şi mai puţine, e patronul Stelei însuşi. Pentru că atît în cazul bricheta, cît şi, mai nou, în cel al valizei, echipa sa a obţinut cîştig de cauză. Descoperindu-l pe magnatul din Ghencea în postura de şef al răzmeriţei, trebuie să gîndim că el s-a pus în fruntea puciştilor mai ales din dorinţa de a conduce şi, fireşte, dintr-un orgoliu nemăsurat. Ca să demonstreze că-i ăl mai tare din parcare. Nu-i exclus însă, iată un risc ce nu se cuvine minimalizat, ca tocmai Gigi Becali, astăzi dezlănţuit, să iasă primul din horă şi să-i lase baltă pe ceilalţi. Inconsecvent, latifundiarul ne-a obişnuit să spună una şi să fumeze alta, aşa că n-ar fi de mirare să schimbe iar macazul.

Aceia care cred, inclusiv subsemnatul, că Mircea Sandu va fi greu de dislocat, chiar imposibil, se bazează pe numărul şi pe forţa financiară a apărătorilor acestuia. Care sînt, cu excepţia Stelei, marile cluburi bucureştene Rapid şi Dinamo, dar şi campioana CFR Cluj, în numele căreia preşedintele Mureşan atrăgea atenţia deunăzi că “Sandu trebuie ajutat să-şi ducă mandatul la final!”. Completînd lista respectivă cu milionarii Porumboiu, Ioan Neculaie şi Bosînceanu, rezultă că Naşu’ se bucură în continuare de suportul unor aliaţi puternici. Nu dă impresia că s-ar teme şi pentru că-i simte alături pe Dragomir şi pe Kassai. Cel dintîi controlează Liga, iar al doilea, secondat de Abrudan, fotbalul din teritoriu, din diviziile inferioare, sectoare care, în eventualitatea convocării Adunării Generale, va furniza grosul voturilor. Practic, repetînd că “Mircea Sandu e omul potrivit la locul potrivit”, şeful LPF nu face altceva decît, iertaţi expresia, să bată şaua ca să priceapă iapa. Transmite un semnal clar, pe care-l poate recepţiona oricine şi trebuie să şi-l însuşească toţi. Atît timp cît Mitică Dragomir şi Bela Kassai nu-l vor trăda, actualul preşedinte nu va avea probleme şi nu va fi detronat. Tocmai de aceea, încercarea de a-l răsturna pare doar o furtună într-un pahar cu apă.