De la Donadoni la Penescu

Dacă fostul selecţioner al Squadrei Azzurra a refuzat 900.000 de euro, patronul lui FC Argeş s-a făcut de rîsul lumii

O lună jumătate, cît au durat Euro 2008 şi concediul, am citit mai des l’Equipe şi Gazzetta dello Sport. Le […]

Dacă fostul selecţioner al Squadrei Azzurra a refuzat 900.000 de euro, patronul lui FC Argeş s-a făcut de rîsul lumii

O lună jumătate, cît au durat Euro 2008 şi concediul, am citit mai des l’Equipe şi Gazzetta dello Sport. Le ştiam, dar am remarcat din nou poziţia lor, mai ales a ultimului cotidian, faţă de jucători. Deşi Italia a decepţionat la CE, n-am găsit în paginile roz ale Gazzettei nici un cuvînt critic la adresa componenţilor Squadrei Azzurra. Nici unul. Numai ici şi colo, strecurate, o observaţie, o dojană. Tocmai pentru că ei reprezintă actorii principali în piesa numită fotbal, jucătorii trebuie respectaţi, iată o lecţie pe care n-ar strica să ne-o însuşim şi noi. Morala ar fi că la gîtul marilor performeri, iar italienii sînt campioni mondiali en titre, nu se sare niciodată.

Şi la ei stau altfel lucrurile cînd intră în discuţie tehnicienii. În ciuda faptului că la fiecare meci i-a sugerat ce echipă să alinieze, ziarul peninsular l-a ciufulit în repetate rînduri pe selecţionerul Donadoni. Nu cu răutatea arătată de l’Equipe lui Jacquet în 1998, cînd Franţa, paradoxal, a cucerit titlul suprem, dar pe-acolo. Tonul s-a schimbat brusc în clipa în care, avînd să fie demis şi înlocuit cu Lippi, Donadoni a anunţat că renunţă la cei 900.000 de euro pe care, conform înţelegerii iniţiale, trebuia să-i primească de la federaţie. A zis “dacă nu vreţi să mă mai ţineţi, n-am nevoie de nici o centimă!”, gest ce i-a impresionat şi pe redactorii Gazzettei. Aceştia nu s-au sfiit să-l compare, fără ironie, pînă şi cu Maica Tereza. Lipsit de experienţă, să acceptăm că Donadoni nu-i vreun superantrenor. A demonstrat însă caracter, asta în ideea că sînt din ce în ce puţini aceia care, în lumea de azi, pun principiile mai presus decît banii. De regulă, se întîmplă invers.

Revenit acasă, am răsfoit jurnalele din urmă. M-a lăsat cu gura căscată tupeul piteşteanului Cornel Penescu, cum că, suspendîndu-i-se permisul auto deoarece a mers cu 125 pe oră prin oraş, va conduce un avion, căci posedă licenţă de zbor! Mai rar atîta sfidare, în stilul reginei Maria Antoaneta, care le-a recomandat supuşilor, auzind că n-au pîine, să mănînce cozonac. Dacă patronul lui FC Argeş a încercat o glumă, ea a fost foarte proastă. În caz că a vorbit serios, atunci e mai trist. Pentru că asemenea aroganţă descalifică pe oricine.

Într-o măsură mai mică m-a contrariat, dar a făcut-o, recenta declaraţie a lui Gigi Becali că “dacă vrea să joace la Steaua, Bogdan Stancu trebuie mai întîi să confirme”. Sigur, fotbalistul respectiv are doar 21 de ani şi e de presupus că va progresa. Şi aşa însă, tot se ridică întrebarea de ce Steaua l-a achiziţionat acum, ba încă pe un milion de euro?! Nu cumva s-a grăbit şi normal era ca Bogdan Stancu mai întîi să confirme şi abia apoi să ajungă în Ghencea? Întrucît cel mai galonat dintre cluburile noastre nu-i locul ideal pentru călirea tinerilor, vezi ce-au păţit Liţu şi Simion, mai nou Surdu, Cl. Ionescu şi R. Neagoe, există riscul ca el să fi pus iar căruţa înaintea cailor. Dar poate mă înşel, să mai vedem.