Băiatul rău
Cel mai tînăr antrenor de la Euro, Slaven Bilici, a izbutit să schimbe jocul, dar şi mentalitatea „naţionalei” croate
Unii zic că, deşi eliminată de Turcia în „sferturi”, Croaţia merită socotită printre revelaţiile lui Euro 2008. Alţii nu consideră însă […]
Cel mai tînăr antrenor de la Euro, Slaven Bilici, a izbutit să schimbe jocul, dar şi mentalitatea „naţionalei” croate
Unii zic că, deşi eliminată de Turcia în „sferturi”, Croaţia merită socotită printre revelaţiile lui Euro 2008. Alţii nu consideră însă isprava fotbaliştilor lui Slaven Bilici o surpriză, din moment ce aceştia sînt cei care, victorioşi pe Wembley, i-au condamnat pe englezi să urmărească turneul final la televizor. Oricum, specialiştii nu ezită să lege succesele „şahiştilor”, botezaţi astfel după pătratele de pe echipament, de numele tehnicianului menţionat. Unul care ştie ce să le pretindă jucătorilor şi, în acelaşi timp, să creeze o ambianţă extraordinară. Nu-i puţin lucru în condiţiile în care, independenţi, uneori nestăpîniţi, croaţii au fost totdeauna dificil de strunit. Ca popor şi ca echipă.
Născut pe 11 septembrie 1968, Bilici e mezinul antrenorilor de aici, putînd să le fie copil lui Aragones, lui Rehhagel sau lui Bruckner, dar şi cel mai original dintre toţi. Un rebel, un nonconformist. S-a lansat ca jucător la Hajduk Split, apoi a făcut carieră în Germania şi în Anglia, la Karlsruhe, la West Ham United şi la Everton. Fundaş de fier, adeptul „filosofiei” că mingea mai poate trece uneori, dar atacantul niciodată, a strîns 44 de selecţii în naţională. Sub culorile acesteia a lăsat cîteva amintiri de neşters, printre care corecţia aplicată neamţului Ziege la CE 1996 şi simularea ce a provocat eliminarea francezului Blanc din semifinala CM 1998.
Îndrăgostit de rock, chitarist într-o formaţie heavy metal, tatuat pe pulpe şi cu cercel în urechea stîngă, Bilici a preluat „naţionala” în iulie 2006. Anterior, a antrenat selecţionata Under 21. Lumea era convinsă că un jucător dur va deveni un antrenor neînduplecat, intratabil. Surpriză însă, căci ziariştii cărora li s-a permis accesul în cantonamentul croaţilor de la Bad Tatzmannsdorf au rămas cu gurile căscate. Slaven purta o cămaşă imprimată cu chipul revoluţionarului cubanez Che Guevarra şi bascheţi multicolori, în vreme ce cîţiva dintre elevii săi beau bere şi, în văzul lui Bilici şi al secunzilor acestuia, celebrii Prosinecki şi Asanovici, fumau la greu! Tehnicianul n-a împărtăşit însă perplexitatea vizitatorilor: „Acum se relaxează, dar cînd ne apucăm de treabă, nimeni nu mişcă în front. Cine nu respectă programul şi tactica are un loc rezervat lîngă mine, pe bancă!”. Şi ceva în plus, de la Slaven citire: „Fotbalul e cel mai frumos lucru de pe lume. Mai frumos şi decît femeia”.
Deunăzi, Bilici a mai scandalizat o dată. În cinstea victoriei obţinute în faţa austriecilor, a pus muzică în vestiar, nu însă orice fel de muzică, ci un CD cu Thompson, cîntăreţ interzis în majoritatea ţărilor europene pentru versurile lui cu tentă pronazistă, care uneori glorifică pînă şi regimul ustaş de după al doilea război mondial. Evident, a ieşit tămbălău. Selecţionerul s-a prefăcut însă că nu pricepe de ce şi de unde atîta tevatură. „Am ales un CD la întîmplare, a zis, aparţine unuia dintre jucători şi habar n-am al cui e”. Apoi i-a invitat pe ziarişti, deloc protocolar, să schimbe subiectul şi să scrie mai des despre faptul că el şi elevii lui au reuşit performanţa de a-i bate pe nemţi.Meciul acela l-a transformat pe Slaven Bilici dintr-un băiat rău într-un adevărat idol al Croaţiei, într-un erou naţional.
Vineri, seara, deşi a scăpat calificarea printre degete, turcii egalînd în prelungirile prelungirilor şi cîştigînd apoi la penalty-uri, Bilici a avut tăria să-l îmbrăţişeze pe Terim. Băiatul rău a dovedit că poate fi şi bun.