Mergem la Viena?
Cu siguranţă că Piţurcă gîndeşte ca şi noi: dacă i-am bătut pe olandezi la Constanţa, i-am putea bate şi la Berna! Am sosit la Euro 2008 mai degrabă ca să onorăm calificarea. Cînd se discuta despre şansele în grupă, nimeni […]
Cu siguranţă că Piţurcă gîndeşte ca şi noi: dacă i-am bătut pe olandezi la Constanţa, i-am putea bate şi la Berna!
Am sosit la Euro 2008 mai degrabă ca să onorăm calificarea. Cînd se discuta despre şansele în grupă, nimeni nu ne dădea vreuna. Adesea nu ne dădeam nici noi, întrucît Italia, Franţa şi Olanda păreau adversari prea puternici. Visam, dar parcă ne era teamă s-o recunoaştem. Spre lauda lor, „tricolorii” au izbutit să răstoarne pronosticurile şi iată-i acum, după ce i-au ţinut în şah pe campionii şi pe vicecampionii lumii, la un singur pas de „sferturi”. E meritul lor şi, înaintea oricui, al lui Piţurcă. Chiar dacă n-a jucat fantastic, echipa s-a mobilizat exemplar şi a obţinut două rezultate răsunătoare. Datorită lor, „naţionala” noastră şi entuziaştii ei susţinători şi-au sporit contul de simpatie. Nu exagerez deloc cînd scriu că românii, fotbalişti şi suporteri, sînt priviţi aici cu simpatie, dar şi cu respect. Din nişte nobody, unii anonimi, au ajuns cineva.
Numai că, ştiţi proverbul, pofta vine mîncînd. Deşi remarcabile, egalurile cu Franţa şi cu Italia nu ne mai mulţumesc. Vrem mai mult şi tragem nădejde să şi putem mai mult. În ajunul confruntării decisive cu Olanda, cunoaşteţi calculele, aşa că nu mai insist. Ca să ne asigurăm calificarea şi să nu ne mai pese de deznodămîntul partidei Franţa – Italia, ar trebui să învingem diseară. Cum, imitîndu-i pe Scolari şi pe Bilic, Van Basten intenţionează să folosească garnitura secundă, spre a-şi odihni vedetele, impresia unora e că sarcina băieţilor lui Piţurcă va fi mai uşoară. Greşit, există riscul ca ea să fie chiar mai dificilă. Din considerentul că pe lista rezervelor portocalii figurează jucători de superclasă, probă că Stekelenburg, Heitinga, Bouma, De Zeeuw şi Robben au fost pe teren în ultimul meci direct din preliminariile CE, disputat pe 13 octombrie 2007 la Constanţa şi cîştigat de români. Pe de altă parte, deoarece e de aşteptat ca tocmai ei, spre a-l convinge pe Van Basten să-i titularizeze, să mănînce pămîntul. Cei amintiţi, dar şi Melchiot, Engelaar, Van Persie ori Huntelaar, internaţionali renumiţi, Melchiot cu 20 de selecţii, Van Persie cu 26 etc.
Fireşte că Piţurcă, informat şi scrupulos, e la curent cu toate acestea. Nu i-a scăpat nici un amănunt. Trebuie că gîndeşte şi el, asemenea nouă, că dacă i-am bătut pe batavi la Constanţa, i-am putea bate şi la Berna. Gîndeşte şi speră. Din păcate, avînd probleme de efectiv, Goian suspendat, iar Rădoi indisponibil, n-are prea multe soluţii la îndemînă. Probabil va recurge la Ghionea pe linia de fund, ca să-i prefere, precum în întîlnirea cu Franţa, pe Nicoliţă şi pe Cociş la mijloc. Îl va păstra pe Codrea la închidere şi nu-i exclusă nici apariţia lui Marius Niculae ca vîrf împins. Sau a lui Marica, restabilit complet. În rest, va alinia garnitura obişnuită, una cu moralul sus, concentrată şi gata de luptă. În frunte cu Mutu, care trebuie să uite penalty-ul apărat de Buffon şi să demonstreze de ce e supranumit cînd Briliantul, cînd Il Fenomeno.
Clar, va fi o încleştare teribilă pe Stade de Suisse şi pentru că, răniţi în orgoliul propriu după 0-1 de pe malul Mării Negre, adversarii nu le vor înlesni misiunea fotbaliştilor noştri. Dimpotrivă, superiori ca palmares, vor căuta să-i încurce, să le facă viaţa cît mai grea. Să ne reamintim însă că francezii şi italienii au încercat la fel, dar degeaba. Nu le-a ieşit. Sigur, ne-ar părea extrem de rău să ne înecăm chiar la mal. Ar fi dureros, poate şi nedrept, atît că în fotbal e posibil orice. Inclusiv, nu-i aşa, că de dorit se subînţelege, să fim fericiţi diseară şi să ciocnim o cupă de şampanie. Ce ziceţi, sînteţi pregătiţi să mergem la Viena şi să ne măsurăm forţele cu spaniolii?