Asul din mânecă

Deși Stanciu a pornit ca din pușcă, pentru a vorbi în deplină cunoștință de cauză, trebuie să-i vedem continuarea.

N-am așteptat cine știe ce de la “amicalul” cu Lituania și, conform previziunilor, acesta nici n-a adus mare lucru. Puțin fotbal, rarefiat, zgârcenie însă justificată în parte de condițiile de la Giurgiu: frig, ploaie strașnică și adversar care n-a pus probleme speciale “tricolorilor”. Lituania a venit pe post de victimă și a interpretat cu talent rolul respectiv. O echipă vânjoasă, însă mai prietenă cu efortul și cu ambiția decât cu mingea.

Dar ce să-i ceri “naționalei” unei țări a cărei populație de 3 milioane n-o depășește pe a Bucureștiului?! Unii vor riposta imediat cu Uruguay, dublă campioană mondială, 1930 și 1950, care numără tot vreo 3 milioane. Corect, numai că izbânzile “celeste” datează din epoca pionieratului, a plezirismului. Greu de crezut că succese ca ale Uruguayului ori ca al Stelei în Champions League se vor mai repeta. Au fost și nu se mai întorc.

Revenind, testul de la Dunăre, pe parcursul căruia Generalul a operat 6 schimbări, a avut două părți distincte. Până la pauză s-a jucat la întâmplare și nici măcar “magicianul” Sânmărtean, titularizat surprinzător, n-a sedus. Niciun dribling de efect, nicio cursă devastatoare. Aproape de zero, Lucian a lăsat și el impresia că se păstrează pentru reprezentația de gală de duminică, meciul cu Spania, campioana continentală en titre.

Mă întreb însă dacă selecționerul va începe și la Cluj cu Sânmărtean, care a împlinit 36 de ani pe 13 martie. E posibil ca Iordănescu să refuze riscul de a-l folosi pe “veteran” la 3 zile după ce acesta s-a chinuit 55 de minute pe un gazon desfundat. De altfel, e în logica vieții ca Iordănescu să se gândească și la succesorul lui Sânmărtean.

În ansamblu, o primă repriză apatică și, exceptându-i pe mai prezenții Moți și Torje, niciun remarcat. Toți o apă și-un pământ, cu note de trecere la limită, trase de urechi. B. Stancu și Rusescu au alergat peste tot și nicăieri, iar Fl. Tănase a greșit adresa. Tinerețea lui și lipsa experienței scuză multe, 21 de ani și abia a doua selecție, dar adevărat e și că, scriu cu părere de rău, puștiul lui Hagi a ratat complet repriza cu Lituania.

Obligat să forțeze pentru a îngenunchea o apărare care-și dădea cu stângul în dreptul, dar nu se preda, Generalul a înlocuit liniile de la mijloc în sus, păstrându-l numai pe Pintilii, muncitor și atât. Ritmul a crescut, dominarea la poarta balticilor s-a întețit, însă unicul gol s-a datorat nu unei combinații savante, ci unui șut sănătos, expediat de debutantul Stanciu din afara careului. Nu zic că, fâșneț și eficace, Stanciu a dovedit că i se potrivește ca turnat tricoul cu numărul 10, purtat cândva de inconfundabilii Dobrin, Hagi ori Mutu. Aplaud, dar cu precauție, deoarece drumul de la promisiune la certitudine e, de regulă, lung și presărat cu capcane. Probabil că nici al lui Stanciu nu va fi diferit.

Miercuri însă, omul care a adus succesul a fost mai mult decât MVP-ul partidei, a însemnat asul din mâneca lui Iordănescu. Deși Stanciu a pornit ca din pușcă, pentru a vorbi în deplină cunoștință de cauză, trebuie să-i vedem continuarea. Poate chiar duminică.