Cu pistolul la tîmplă

Ca să-şi salveze postul, dar şi reputaţia, Donadoni are o singură soluţie, să joace contra României la victorie, numai la victorie Din iulie 2006, de cînd a preluat Squadra Azzurra de la Lippi, care i-a lăsat-o cu titlul mondial la […]

Ca să-şi salveze postul, dar şi reputaţia, Donadoni are o singură soluţie, să joace contra României la victorie, numai la victorie

Din iulie 2006, de cînd a preluat Squadra Azzurra de la Lippi, care i-a lăsat-o cu titlul mondial la butonieră, Roberto Donadoni a trăit tot timpul periculos. Pe lîngă răceala pe care i-a arătat-o permanent preşedintele lui Federcalcio, Abete, numită de unii antipatie, actualul selecţioner a ajuns fără glorie la Euro 2008. A călcat strîmb în preliminarii la 1-1 acasă cu Lituania şi i-a cedat Franţei 4 puncte din 6, 1-3 şi 0-0. Moştenirea Lippi l-a apăsat şi îl apasă pe antrenorul de 44 de ani, socotit pe cît de tăcut, pe atît de orgolios, ca o povară. Deşi s-a străduit să scape de ea aidoma unui elev ce visează să-şi depăşească profesorul, s-a oprit pe la jumătatea drumului. L-a reconsiderat pe Panucci şi l-a lansat pe Di Natale, l-a împins la rampă pe Ambrosini şi l-a debutat pe Quagliarella, l-a debarcat pe F. Inzaghi şi a pariat pe Borriello, dar a păstrat coloana vertebrală a garniturii formate de predecesorul său. Buffon, Cannavaro, Pirlo şi Toni au rămas senatori de drept.
A venit însă, luni, ca o lovitură de teatru, execuţia publică de la Berna, 0-3 în faţa Olandei! Într-o singură întîlnire, trupa lui Donadoni şi-a trecut în cont cîteva contraperformanţe. A pierdut după 25 de ani, învinsă fiind de Suedia la Napoli pe 15 octombrie 1983, un meci oficial ori amical la 3 goluri diferenţă. A înregistrat nu numai cea mai aspră înfrîngere la un turneu final, ba şi prima din ultimii 6 ani. Mai rău, în doar 5 minute, cele scurse între 0-1 şi 0-2 din capitala helvetă, Italia a încasat atîtea goluri cîte a primit pe parcursul întregului Mondial cîştigat în 2006.

Sigur, lui Donadoni i-a lipsit Cannavaro, stîlpul defensivei şi sufletul echipei. Pe de altă parte, Van Nistelrooy a deschis scorul dintr-un ofsaid flagrant, iar batavii au prins o zi cu adevărat strălucitoare. Aceste circumstanţe atenuante nu explică însă, şi cu atît mai puţin scuză, comportarea sub orice critică a azzurrilor. Ca să vă lămuriţi cum şi cît au dezamăgit ei, iată cum i-a notat l’Equipe pe cei 11 care au început partida: Buffon 6 – Panucci 4, Barzagli 3, Materazzi 2,5, Zambrotta 4,5 – Gattuso 3, Pirlo 3,5, Ambrosini 3 – Camoranesi 5, Di Natale 6 – Toni 3. De necrezut, campioana lumii cu 8 repetenţi! Simţind că-i fuge pămîntul de sub picioare, Donadoni a încercat să schimbe din mers, nădăjduind că eşecul nu se va transforma în dezastru. Surprinzător, l-a introdus pe Del Piero în locul lui Di Natale, ulterior şi pe Cassano, a modificat sistemul 1-4-3-2-1 într-un 1-4-3-1-2 mai îndrăzneţ. Degeaba. Nu i-a ieşit nimic, chiar nimic. Pur şi simplu, el şi celebra Squadra Azzurra, de nerecunoscut, s-au umplut de ruşine.

Evident, în ajunul confruntării de vineri, nu-i treaba noastră să-i compătimim pe peninsulari. Fiecare cu calculele, cu grijile şi cu speranţele lui. Trebuie să fim însă convinşi că Il Calcio, galonat şi trufaş, nu va mai înghiţi încă un pas greşit. Nu va accepta nici măcar un egal cu România, rezultat ce i-ar compromite serios, dacă nu definitiv, şansele de calificare. Tocmai de aceea e de anticipat că, avînd pistolul la tîmplă, riscîndu-şi scaunul, dar şi imaginea, Donadoni le va impune elevilor săi să forţeze, să atace, să înscrie. Uşor de zis, greu de făcut. Poate cu atît mai greu cu cît Italia şi-a dobîndit faima graţie apărării, nu atacului. De regulă a stat la pîndă, rareori s-a năpustit asupra adversarului. Despre toate astea însă, despre posibilul scenariu al bătăliei ce se va da pe Letzigrund, în corespondenţa viitoare.