Un război de evitat

N-am înțeles de ce i-a sărit țandăra lui Reghecampf că Duckadam i-a criticat pe Cojocaru și Niță pentru evoluțiile din “amicalele” disputate în Antalya.

Cum președintele de imagine al Stelei n-a dat cu parul, ci mai degrabă i-a mîngîiat pe cei doi portari, Reghe nu trebuia să sară. Tînăr și neliniștit, el a reacționat însă imediat. Declarînd că “fiind plătiți de club, oamenii din interior trebuie să apere totdeauna echipa”, tehnicianul l-a pus la punct pe legendarul portar de la Sevilla. I-a sugerat să-și țină gura ca nu cumva, a bătut șaua să priceapă iapa, să n-aibă necazuri mai mari. Cu alte cuvinte, i-a reamintit și că rufele murdare se spală numai în familie.

Într-un moment în care schimbul de replici i-a împărțit pe suporterii roș-albaștri și Cristi Geambașu s-a plasat ieri, subtil, în tabăra lui Helmuth. E și opinia mea că Reghe s-a cam înfierbîntat. Dacă discutăm însă despre principii, îi dau dreptate. Ca unul care visează un vestiar unit și calm, atacurile din afară îl deranjează, iar cele din interior îl calcă pe nervi. Că el încearcă să fie an
trenorul-orchestră, care face și desface totul, subordonat exclusiv șefului suprem, se poate discuta. Cît e bine și cît nu e că, preiau din Geambașu, nu acceptă să miște careva în front. Destul vorbește Gigi Becali, nu-i nevoie de încă unul care să cîrtească, fie el și un “monstru sacru”! Din acest punct de vedere, sînt fan Reghe: atacurile interne subminează echipa!

Deși nu era cazul ca Reghe să-și ia viteză, repet că dreptatea e, în principiu, de partea lui. Atît că unii, oameni cu imaginație bogată, ca să n-o numesc bolnavă, explică reacția lui prin aceea că l-ar proteja pe Cojocaru pentru a-l promova și a-l scoate la vînzare neîntîrziat, prilej cu care un procent important din rețetă ar intra în buzunarul antrenorului! De acord că noi, românii, sîntem campionii speculațiilor și ai zvonurilor, atît că to
tul are o limită. Povestea de mai sus e prea gogo
nată, trasă de păr!

Să nu reiasă că Duckadam n-ar avea voie să se pronunțe asupra valorii lui Cojocaru sau a lui Niță, a formei lor. Dacă nici singurul portar din istorie care a apărat 4 penalty-uri într-o finală de Cupa Campionilor Europeni n-are dreptul, atunci chiar nu-l mai are nimeni! În cazul în care Helmuth ar fi un comentator TV retribuit de postul respectiv, precum Basarab Panduru ori Ilie Dumitrescu, atunci Reghe nu-i putea reproșa nimic. Sau putea, dar vorbea în vînt. În condițiile actuale însă, lucrurile se schimbă și, din păcate, nu-l avantajează pe Duckadam.

Mă abțin să dezvolt subiectul, dar e neplăcut pentru Helmuth și, îndrăznesc, un blam pentru noi, ceilalți, că marele portar de altădată a ajuns la mîna, era să scriu la mila, unui tip generos, fie acesta și Gigi Becali. Deși îl apreciez prea mult pe bărbatul educat și cumsecade care e Duckadam, îi reamintesc că pînă la urmă fiecare doarme cum își așterne. Și-l sfătuiesc să evite un răz
boi deschis cu Reghe tocmai pentru că mi-e teamă că-l va pierde.