Manta de vreme rea

Cornel Ţălnar a explicat cum a reuşit Dinamo să cîştige întîlnirea derby cu Steaua

Să ne reamintim că, o dată cu retragerea lui Mulţescu, Ţălnar a ajuns iar, din 31 martie, antrenor principal la Dinamo, rol pe care-l jucase scurt […]

Cornel Ţălnar a explicat cum a reuşit Dinamo să cîştige întîlnirea derby cu Steaua

Să ne reamintim că, o dată cu retragerea lui Mulţescu, Ţălnar a ajuns iar, din 31 martie, antrenor principal la Dinamo, rol pe care-l jucase scurt timp şi după despărţirea “cîinilor” de italianul  Zenga. Din prima clipă, a ştiut însă ce-l aşteaptă, Borcea grăbindu-se să declare că “indiferent cîte puncte va aduna Ţălnar, din vară va veni Rednic!”. Cum venirea acestuia s-a confirmat, Cornel Ţălnar va continua în Ştefan cel Mare fie la echipa din liga secundă, fie ca scouter, unde va socoti conducerea că e util.
Simţindu-se definitiv legat de Dinamo, se va supune fără să crîcnească.  Va dovedi astfel că e de meserie interimar, că a fost şi a rămas o manta de vreme rea pentru roş-albi. Deoarece lasă impresia că-i place, nu trebuie compătimit. Cînd fiecare îşi alege drumul în viaţă, cel poreclit Ţînţarul a ales să stea mereu în umbra altora. Niciodată n-a hotărît el pentru el, ci au hotărît alţii. Disciplinat, a preferat să tacă şi să execute ordinele, determinîndu-ne să credem că postura respectivă nu-l deranjează, ba i se şi potriveşte.
Împins în faţă, şi-a făcut însă treaba onest, cu conştiinciozitate. Dinamo a prins Cupa UEFA şi, bătînd-o pe Steaua, i-a înlesnit CFR-ului să-şi adjudece titlul la potou. Despre meciul cu eterna rivală a şi vorbit Ţînţarul într-un interviu acordat deunăzi “Evenimentului zilei”, prilej cu care l-am recunoscut pe Ţălnar pe care-l cunoşteam, tip modest, echilibrat şi reţinut, dar am şi descoperit unul surprinzător de sigur pe el. Dezinvolt şi orgolios, dispus chiar, în premieră, să-şi înfrunte şefii.
De pildă, a respins ferm varianta că Rednic ar fi contribuit din umbră la înfrîngerea Stelei. Ţălnar a precizat că el a alcătuit formaţia şi că, în ciuda presiunilor acţionarilor, nu le-a comunicat-o nici măcar acestora. Apoi a explicat cum a gîndit şi a obţinut succesul. “Am forţat pe Rădoi, fiindcă e lent”, a mărturisit, sesizînd că, titularizat pe linia de fund, căpitanul roş-albaştrilor nu dă acelaşi randament ca în compartimentul median. Ceea ce cu siguranţă observase şi Lăcătuş, fie şi numai avertizat că Piţurcă îl foloseşte pe Rădoi mijlocaş, numai mijlocaş, la “naţională”. Atît că antrenorul din Ghencea a evitat să-şi contrazică patronul, Gigi Becali decretînd, şi insistînd, că “finul meu trebuie să joace fundaş central!”. S-a demonstrat astfel că, indiferent de unde pleacă, de pe bancă ori din lojă, greşelile se plătesc.

Într-un fotbal în care mai ales tehnicienii plini de pretenţii şi de fiţe sînt foarte căutaţi, unii susţin că Ţălnar ar merita ceva mai mult. Că tocmai statul în poziţie de drepţi, modestia exagerată, i-a blocat ascensiunea profesională. Poate că au dreptate ori poate că n-au, greu de spus. La urma urmei, nu obligi pe nimeni să fie altcineva decît doreşte el să fie. Iar aceia ce se mulţumesc cu puţin, şi Ţînţarul se numără printre ei, puţin au.