Prăbuşirea îngerilor

înd urmăreşti un meci cum a fost returul Liverpool – Arsenal din “sferturile” Ligii Campionilor, te miri de îndrăzneala celor care pretind, ca preşedintele Ligii, de pildă, că avem un campionat puternic. Sigur, ignoranţa şi trufia îi ajută, dar n-ar […]

înd urmăreşti un meci cum a fost returul Liverpool – Arsenal din “sferturile” Ligii Campionilor, te miri de îndrăzneala celor care pretind, ca preşedintele Ligii, de pildă, că avem un campionat puternic. Sigur, ignoranţa şi trufia îi ajută, dar n-ar trebui să-i îndemne la cosmetizarea realităţii.

Deoarece între ce s-a jucat pe Anfield Road şi ce se vede de regulă la noi rămîne o distanţă uriaşă, astronomică. Explicabilă prin diferenţa de valoare, dar şi de atitudine. Mai ales de mentalitate. Componenţii celor două echipe ce reprezintă Anglia, FC Liverpool cu numai 3 englezi, iar Arsenal cu unul singur, prima condusă de un spaniol, cealaltă de un francez, au dovedit că-şi iau rolurile în serios. Că sînt profesionişti în adevăratul sens al cuvîntului. Conştienţi că mănîncă pîine din fotbal şi vrînd ca ea să fie cît mai albă, au luptat din primul pînă în ultimul minut ca nişte gladiatori. Fără jumătăţi de măsură, pe viaţă şi pe moarte.

Încleştarea lor a produs un ritm nebun şi un spectacol superb. Căruia răsturnările de scor i-au crescut tensiunea şi i-au sporit farmecul. Mai mult, s-au înregistrat puţine faulturi, atît “cormoranii”, cît şi “tunarii” demonstrînd că ştiu să-şi respecte adversarii şi, implicit, că se respectă pe ei înşişi. Au apărut şi cîteva intervenţii dure, dar ele s-au datorat elanului sau imprudenţei, niciodată intenţiei sau răutăţii. S-ar cuveni ca antrenorii români să le pună băieţilor lor caseta meciului dintre Liverpool şi Arsenal de 3-4 ori pe săptămînă, ba şi mai des. Ar avea ce să înveţe.

Concret, stilul de pase gîndit de Wenger, instinctual şi imaginativ, a cedat marţi seara în faţa celui aproape matematic pregătit de Benitez, solid şi oportunist. Dar nu trebuie spus că Liverpool a jucat prozaic, iar Arsenal poetic. Nu, amîndouă au prestat un fotbal de manual şi de vis, etalînd energie şi talent, rigoare şi luciditate, caracter. Probabil că succesul lui Liverpool, calificată în a treia semifinală de C1 în ultimii 4 ani, merită explicat, pe lîngă extraordinarul sprijin al suporterilor, prin plusul de experienţă al unei formaţii mai mature. Cu o medie de vîrstă superioară.

Arsenal a pierdut, dar la fel de bine putea să cîştige, numai că n-a fost să fie. Deşi puştii lui Wenger, numiţi şi îngeri, s-au prăbuşit, asta nu-i opreşte să spere. Dacă prezentul le-a întors spatele în C1, ca şi în Premiership, unde din poziţia de lideri au căzut pe locul 3, e de presupus că viitorul le va surîde. Pentru că au anvergură şi pentru că norocul mai pleacă, dar mai şi vine.