Rednic şi vestiarul

Aşadar, FC Dinamo a început campionatul cu Rednic ca să-l continue cu Zenga, cu Ţălnar şi, pînă zilele trecute, cu Mulţescu. Italianul a rezistat 11 etape, iar ceilalţi numai cîte 5, devenind pe rînd victime ale morii roş-albe care macină […]

Aşadar, FC Dinamo a început campionatul cu Rednic ca să-l continue cu Zenga, cu Ţălnar şi, pînă zilele trecute, cu Mulţescu. Italianul a rezistat 11 etape, iar ceilalţi numai cîte 5, devenind pe rînd victime ale morii roş-albe care macină antrenori. În atare condiţii, n-a surprins că echipa s-a dus la vale. În toamnă, a ratat calificarea în Champions League, iar acum, cînd mai sînt 8 etape, s-a depărtat foarte tare de obiectivul respectiv. Eşecul de duminică, 1-2 cu CFR Cluj în Ştefan cel Mare, i-a spulberat orice speranţă. Din păcate, pentru ceea ce se întîmplă în Groapă nu-i cazul să se caute vinovaţi în afară deoarece ei se află în interior. Cît timp toţi vor să conducă, practic, nu conduce nimeni. Căruţa scîrţîie, ba riscă să se şi împotmolească. Tocmai de aceea, înainte de a arăta cu degetul în stînga ori în dreapta, Badea, Borcea, Turcu, Walter şi Săvulescu ar trebui să se privească în oglindă. Despre asta însă vom mai avea ocazia să discutăm.

Mai nou, se preconizează readucerea lui Rednic, dorită de suporteri, totdeauna susţinători ai Puriului, dar şi de acţionari şi de jucători. Sub aspect profesional, nu încape nici o îndoială că Rednic reprezintă o soluţie. Indiferent unde a lucrat, s-a dovedit un antrenor de nădejde, ba şi de succes. Cu el pe bancă, Dinamo a cucerit detaşat ultimul titlu, la pas. Se pune însă problema în ce măsură Rednic va fi capabil să recîştige un vestiar pe care atunci cînd a demisionat, după 1-3 cu Lazio şi 0-1 acasă cu Bistriţa, îl pierduse. Clar, îl scăpase de sub control, dacă nu cumva şi-l făcuse chiar duşman. Orgolios, mîndru, n-a recunoscut-o, dar a ţinut să precizeze, în Gazeta Sporturilor din 5 septembrie 2007, că “nici vorbă să mai revin vreodată la Dinamo!”. Au constatat-o şi reclamat-o însă şefii clubului şi jucătorii înşişi, cei din urmă profund dezamăgiţi de faptul că, în momentul despărţirii, antrenorul “a aruncat săgeţi otrăvite către noi”. Iar unul dintre ei n-a pregetat să iasă la atac, declarînd că “Rednic îţi zice una în faţă şi afli că alta zice pe la spate!”.

Iată că în fotbal, ca şi în viaţă, nu-i recomandabil niciodată să spui niciodată. Rareori ştii ce-ţi rezervă viitorul, probă că Rednic e dispus să se întoarcă într-un loc unde, expresia îi aparţine, “am fost scuipat”. Cine îşi imaginează însă că-l aşteaptă o misiune uşoară se înşală. Într-un prim moment, sigur că va domina vestiarul, retrezindu-i pofta de victorii, de glorie şi de bani. Dar mai departe, deoarece drumul se anunţă lung şi dificil, lucrurile se vor complica. Pentru că lui Rednic nu-i va mai ajunge priceperea, îi va trebui şi răbdare, echilibru, modestie, tact. Într-un cuvînt, caracter. În concluzie, dacă nu va demonstra că a învăţat din greşelile trecutului, ci va rămîne acelaşi, să mă scuze, îmbîrligător care plimbă vorba şi o foloseşte spre a dezbina, merită presupus că mai devreme sau mai tîrziu va eşua. Probabil chiar mai devreme.