Cu picioarele pe pămînt

Important e că România a bătut Rusia, dar şi mai important e modul în care a bătut-o. Nelăsîndu-i nici cea mai mică şansă, depăşind-o la toate capitolele. „Tricolorii” au arătat miercuri seara o grămadă de lucruri frumoase. Cum spuneam şi […]

Important e că România a bătut Rusia, dar şi mai important e modul în care a bătut-o. Nelăsîndu-i nici cea mai mică şansă, depăşind-o la toate capitolele. „Tricolorii” au arătat miercuri seara o grămadă de lucruri frumoase. Cum spuneam şi ieri, rezervele s-au ridicat la înălţimea senatorilor de drept, probă că, deşi Chivu, Mutu şi Marica au fost înlocuiţi la pauză, echipa n-a scăzut nici ritmul, nici presiunea. În condiţiile în care Piţurcă a rulat întreg lotul, păstrîndu-i din formula iniţială doar pe Goian şi pe Rădoi, portarul M. Popa şi ambii Niculae, Daniel şi Marius, au demonstrat că se poate conta pe ei în orice clipă. Că sînt pregătiţi, fizic şi mental, să fie titulari. Îmbucurător, Nicoliţă şi Fl. Petre, mai slabi în ultima vreme, au părut în revenire de formă. Deoarece încă n-a ieşit din tunel, Nicoliţă trebuie ajutat, motiv pentru care de apreciat că, acordîndu-i credit, selecţionerul n-a greşit. Prietenul la nevoie se cunoaşte. Pe de altă parte însă, dacă va continua să nu convingă, stelistul riscă să iasă din cărţi. Logic, întrucît pînă şi răbdarea are o limită.

Pe lîngă talent şi valoare, formaţia noastră a dovedit miercuri şi atitudine. Nici la 1-0, nici la 2-0 şi nici la 3-0, n-a tras pe dreapta. Dimpotrivă, a insistat, de parcă susţinea o partidă cu miză, nu una de verificare. Evident că s-a maturizat. Indiscutabil, e meritul lui Piţurcă de a fi făcut dintr-o echipă risipitoare şi boemă una realistă şi pragmatică. Ba şi mai puţin dependentă de Mutu. Acesta va continua să fie omul ei numărul 1, dar întîlnirea cu Rusia ne-a lămurit că „naţionala” nu stă numai în el. Că reuşeşte să se descurce şi fără Mutu. N-ar fi însă cazul să ne mirăm că s-a ajuns aici. Mai devreme sau mai tîrziu, era de aşteptat ca rigoarea şi exigenţa antrenorului, seriozitatea lui, să se transmită jucătorilor. Şi s-au transmis.

Sigur că diferenţa de pe tabelă şi, mai ales, evoluţia „tricolorilor” ne-au încîntat. Implicit, ele ne-au permis să aşteptăm mai relaxaţi turneul final continental. În ciuda unui optimism justificat, trebuie să rămînem însă cu picioarele pe pămînt, să nu ne culcăm pe-o ureche. Să ne aducem aminte că Rusia s-a calificat la CE mai degrabă conjunctural, profitînd de victoria Croaţiei în Anglia, dar şi să calculăm că la Euro vom întîlni adversari net superiori trupei lui Hiddink, cu adevărat dezamăgitoare în Ghencea, slabă. Adversari mai dotaţi, mai ambiţioşi, mai organizaţi, adică mai puternici. Întrucît am terminat preliminariile înaintea olandezilor, să admitem că nu plecăm cu şansa a patra în grupă, cum consideră specialiştii, ci cu a treia. Dar va fi necesar s-o transformăm măcar în şansa a doua, misiune ce se anunţă grea în lupta cu francezii şi cu italienii, foarte grea. Sîntem însă datori să încercăm pentru că, practic, n-avem nimic de pierdut.

Rezumînd, e normal ca succesul obţinut în faţa ruşilor, confortabil, să ne dea speranţe în plus pentru Euro. În acelaşi timp însă, nu-i normal să ne îmbete cu apă rece.