Niciodată nu e bine?!
Pentru unii nu răsare soarele niciodată și un 2-2 cu o cvadruplă campioană mondială nu valorează nimic, e zero!

Să admitem că echipa națională n-a strălucit în “amicalul” de la Bologna, pe care l-a terminat la egalitate și cu ajutorul norocului. Fl. Andone a înscris pentru 2-2 în minutul 88, dar și la unul din rarele atacuri din repriza secundă, desfășurată sub semnul dominării autoritare a italienilor. Practic, reprezentativa noastră n-a avut nici o ocazie clară de gol după reluare. Asta și din cauză că mulți dintre componenții ei, cu precădere Keșeru, Budescu, D. Grigore, Săpunaru și Raț, au prins o zi slabă.
La capitolul plusuri să notăm că România n-a pierdut disputa cu una dintre cele mai galonate echipe din istoria fotbalului. Ba chiar a înfruntat-o cu succes pe terenul ei în momentul în care, învinsă de Belgia în săptămîna precedentă, Italia a ținut morțiș să învingă marți seara. S-a zbătut, a insistat. Dovadă că selecționerul Conte a aliniat garnitura pe care o pregătește pentru Euro 2016, din care n-a lipsit, exceptîndu-i pe Pirlo și pe Verratti, nici unul dintre senatorii de drept. Atît că squadra azzurra nu mai are însă nici clasa din trecut. Nici prestanța.
În ciuda dorinței și a risipei de energie a partenerei, trupa lui Iordănescu a oferit o replică remarcabilă timp de o repriză. A deschis repede scorul, după care, jucînd aerisit și cursiv, a știut să-și reducă la tăcere adversarul. Italia nu și-a atins scopul din pricină că echipa noastră i-a răspuns ce, cum și cînd trebuia.
Deși ne-a surîs nouă, nu norocul a decis scorul de 2-2. L-au hotărît organizarea și atitudinea “tricolorilor”. Mai trebuie adăugat că, evident interesat de rezultat, chiar preocupat de el, Iordănescu nu s-a sfiit să-i arunce în foc la Bologna pe debutanții S. Filip și A. Ivan. I-a introdus pe amîndoi la 1-2, deci nu cu intenția de a trage de timp. Deoarece au lăsat o impresie deosebită, mai ales craioveanul, e de concluzionat că Generalul, fără să-l fi dat curajul afară din casă, a îndrăznit mai tare decît cu alte prilejuri. A mai ieșit din carapace, din expectativă.
Evoluția de pe Dall’Ara a împărțit iar lumea fanilor, a internauților, majoritatea acestora criticînd aspru “naționala”, chiar biciuind-o! În genul “Aș fi vrut să jucăm numai cu jucători sub 25 de ani și să luăm 3-0 de la Italia, dar după meci să spunem că jucătorii X, Y și Z sînt soluții pentru viitor”, aprecieri semnate “un suporter de 29 de ani care nu crede că va apuca în această viață să vadă fotbal adevărat în această țară”. De ce? Pentru că “generația tînără e ținută pe bancă ori la televizor”!
La polul opus s-a plasat, între alții, cel ce a iscălit Vasca. Ripostînd cu “cei ca tine vor fi nemulțumiți și dacă vom cîștiga campionatul mondial și atunci vor exagera cu exigența, vor strîmba din nas”, acesta a găsit un aliat în Augustin: “Ăsta-i poporul român, se simte în largul lui cînd se plînge. A uitat să se mai bucure”.
Probabil că adevărul e ascuns undeva la mijloc. Numai că, plecînd de la vorbele de mai sus, prea ne place, scuzați banalitatea, să privim la partea goală a paharului, nu la cea plină. Pentru unii nu răsare soarele niciodată și un 2-2 cu o cvadruplă campioană mondială nu valorează nimic, e zero! Respectivii se înșală.