E bine, domnule Belu?!

Eşecuri de dată recentă au întărit sentimentul că sportul românesc se duce la vale. Echipa de handbal fete Oltchim Rîmnicu Vîlcea s-a poticnit în Liga Campionilor, selecţionata de polo a ratat prezenţa la Olimpiadă, iar atletismul a venit de la […]

Eşecuri de dată recentă au întărit sentimentul că sportul românesc se duce la vale. Echipa de handbal fete Oltchim Rîmnicu Vîlcea s-a poticnit în Liga Campionilor, selecţionata de polo a ratat prezenţa la Olimpiadă, iar atletismul a venit de la CM indoor fără nici o medalie. E lesne de observat că sectorul respectiv se află în cădere liberă, de unde şi pericolul ca bilanţul participării tricolorilor la JO de la Beijing, eveniment programat peste 5 luni, să fie cel mai slab din istorie.

Deunăzi, a comentat această realitate cu adevărat alarmantă şi Octavian Belu. Cu siguranţă ştiţi cine e domnul Belu. Cel mai titrat tehnician din gimnastica mondială, ex-consilier la Palatul Cotroceni şi, din ianuarie 2007, preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport. Un bărbat inteligent, instruit şi cu charismă, însuşiri probate şi în interviul încredinţat ieri ziarului 1Cotidianul”. În ciuda calităţilor amintite, şeful ANS a contrariat prin modul lejer, uneori neutru şi superior, în care a pus problema. 1Cu polo am mers şi în 1976 la Olimpiadă, am mai avut alte două calificări. Pe vremea aceea cîte bazine aveam? Înainte, Gaţu juca handbal la o poartă desenată pe pereţi, tenisul îl jucam cu fundul de bucătărie (sic!) şi aveam performanţe”, nu s-a abţinut să compare fostul mare antrenor.

Apoi, a arătat cu degetul spre cei care, spre a-şi scuza înfrîngerile, s-ar ascunde 1în spatele a 3 factori: lipsa fondurilor, a infrastructurii şi schimbarea mentalităţii”. Prizonier al unei nostalgii uşor de sesizat, n-a oferit nici nume, nici detalii. Ba a şi ignorat, opinie mai largă, un element esenţial. Anume că epoca hei-rup-ului în sport s-a dus demult şi că azi, în contextul unei concurenţe acerbe, mai au acces la performanţă cu precădere cei care beneficiază din plin de sprijin material şi de infrastructură. Şi nici ei mereu. Domnul Belu a mai surprins şi deoarece, involuntar ori intenţionat, a evitat să discute exact ce-ar fi trebuit să discute. De pildă, despre sărăcia noastră în materie de baze sportive, nu neapărat ultramoderne, capitol la care nu stăm rău, ci foarte rău. Legat de asta, nu încape îndoială că talentul şi ambiţia contează enorm pe drumul către podiumul de premiere. Pe lîngă ele însă, e nevoie şi de condiţii, cu care campionii români, spre deosebire de adversarii lor, nu se pot lăuda.

Pentru a ieşi dintr-o criză la care pare să privească precum în povestea cu drobul de sare, preşedintele ANS ne-a invitat «să vedem ce se întîmplă cu sistemul, ce e la selecţie, care sînt specialiştii», obligîndu-ne să-l întrebăm, nedumeriţi, cine să vedem?! Din păcate, în loc să caute şi să găsească soluţii, şeful ANS se complace să vorbească despre sport de parcă ar fi din afara, nu din interiorul acestuia. Ar fi spectator, nu implicat direct. Oare domnul Belu, de peste un an în funcţie, nu se simte în nici un fel responsabil pentru declinul domeniului pe care-l conduce? Logic ar fi să se simtă.