Celălalt Iordănescu
Rezumînd la maximum, a făcut din Pandurii o echipă de temut și, transformîndu-l pe Hora din mijlocaș de bandă în atacant, a inventat un marcator de anvergură.
Oricît ar cîrti unii, Pandurii reprezintă una dintre revelațiile sezonului autumnal, disputîndu-și supremația cu Viitorul lui Gică Hagi. Pe lîngă că a urcat pe 4 în clasament, ba și la egalitate de puncte cu ocupanta poziției secunde, formația gorjeană a ajuns la 8 întîlniri consecutive fără înfrîngere în campionat, performanță unică în istoria ei. Dacă adăugăm că echipa pregătită de Edi Iordănescu e dezavantajată de faptul că joacă meciurile de-acasă la Turnu Severin, arena proprie fiind în curs de modernizare, dar și că unul dintre atacanții ei, Ioan Hora, conduce în topul marcatorilor Ligii 1 cu 8 goluri, rezultă că Pandurii se află pe val. Că stă pe cai mari.
Această frumoasă ascensiune trebuie obligatoriu legată de activitatea lui Edi Iordănescu, 37 de ani împliniți pe 16 iunie, primul născut dintre cei 4 copii ai actualului selecționer. Acuzînd ca și Răzvan Lucescu moștenirea unui nume celebru, Edi a început de jos meseria de antrenor. A debutat ca “principal” în eșalonul 3, la Fortuna Brazi, pentru ca în 2010, ulterior abandonului lui Ilie Dumitrescu, să rămînă interimar la Steaua, dar pentru numai două partide! După ce a ratat la mustață promovarea din L2 cu ASA Tg. Mureș, Iordănescu jr. pare să însemne azi la Tg. Jiu omul potrivit la locul potrivit în momentul potrivit.
Din păcate, el a pierdut cu Pandurii cel dintîi pariu important al carierei de tehnician: a cedat Stelei cu 0-3 în finala Cupei Ligii 2015.
Cum n-a strălucit ca jucător, fost mijlocaș în echipe obscure gen Unirea Focșani ori Rocar, unii s-au grăbit să anticipeze că va fi anonim și pe bancă, unul dintre cei mulți, rătăcit la și alții. Că oricîtă protecție i-ar asigura părintele lui și prietenii acestuia, nu va depăși modestul stadiu de fiul tatălui său. Am auzit pe cineva zicînd că “degeaba citește băiatul ăsta toată ziulica (n.a. a urmat cursuri și stagii de perfecționare în Italia, Spania și Anglia) pentru că va ajunge antrenor cînd îmi voi vedea eu ceafa!”.
Limpede că respectivul, el însuși personaj cunoscut, nomina odiosa, s-a înșelat. Nu în ideea că Edi l-ar egala ori întrece pe Puiu, ales “antrenorul secolului” ca răsplată pentru comportarea “naționalei” la World Cup ‘94 , dar în sensul în care juniorul calcă apăsat pe urmele seniorului. Cu deplină încredere în sine.
Rezumînd la maximum, a făcut din Pandurii o echipă de temut și, transformîndu-l pe Hora din mijlocaș de bandă în atacant, a inventat un marcator de anvergură. Sigur, mai are de parcurs drum lung pînă departe, foarte lung. Deși după izbînzi vor veni și eșecurile, nici un antrenor nu scapă de ele, consider că nu greșesc afirmînd că Edi nu-i doar fiul tatălui său. Prin am-biție, studiu și seriozitate, și-a dobîndit propria identitate. Și-a cîștigat propriul statut.
Dacă nu-l luăm în calcul pe Rădoi, care figurează în acte la FRF și la LPF ca director sportiv, atunci Iordănescu jr. e cel mai tînăr antrenor din Liga 1. Ba și, îndrăznesc eu fără teamă de a exagera, cel mai promițător.