Scumpi la tărîțe!
E plăcerea noastră să ne luăm angajamente pe care nu le mai respectăm

Cei 8.000 de spectatori care au asistat duminică la remiza albă dintre Petrolul și Steaua au urmărit o partidă nespectaculoasă și din pricina stării suprafeței de joc, ceva între arătură și orezărie! Sugestiv, Gazeta de luni a titrat “Șah în noroi”.
Firește că e de mirare, profund regretabil, că gazonul arenei inaugurate în septembrie 2011 și cotate de UEFA la 4 stele a ajuns într-un asemenea hal încît, forțînd nota, s-ar preta la pescuit ori la creșterea vitelor, nu la fotbal! Pare de necrezut că terenul unui stadion care a costat 17,5 milioane de euro s-a putut deteriora atît de repede și atît de tare sub ochii proprietarilor săi din Primăria Ploiești, dar așa se prezintă lucrurile! Rău, foarte rău. Prost, foarte prost.
La fel de neglijată e și Arena Națională, cea mai modernă și mai mare din țară, deschisă tot în septembrie 2011. De asemenea păstorită de Primărie, ea a costat de peste 13 ori mai mult, 237 de milioane de euro! Responsabilii ei nici nu-și mai aduc aminte de cîte ori au schimbat iarba, pentru ca recent, la întîlnirea Steaua-Voluntari din Liga 1, jucată pe ploaie, acoperișul să cedeze și o parte a incintei să arate precum Cascada Niagara!
N-aș vrea să generalizez și să acuz stilul de a ne scumpi la tărîțe. Să zic că ne entuziasmăm și, opintindu-ne, facem ce facem, după care tragem la umbră și trăim cu impresia că trebuie să se ocupe alții de treburile noastre. Concret, în loc să n-aibă somn și să dreagă ce s-a stricat, edilii din Ploiești și din București se grăbesc să arunce vina pe cei din jur! Ba și, eterna poveste, pe lipsa fondurilor! Ciudat e că nu-i strînge nimeni cu ușa și nu-i ia la întrebări. Cum de s-au găsit zeci și sute de milioane de euro, dar nu se mai găsesc cîteva mii pentru reparații?!
E plăcerea noastră să ne luăm angajamente pe care nu le mai respectăm. De pildă, România riscă să piardă calitatea de gazdă a CE de gimnastică din 2017, fixate între 19 și 23 aprilie, deoarece în Capitală nici măcar n-a început construcția sălii cu 12.000 de locuri care ar trebui terminată în 2016! Din fericire, există varianta ca Europenele să se țină la Cluj, dar cum rămîne cu asigurările date de Guvern, de MTS și de Primăria Generală, ele au însemnat niște acte iscălite ca să fie și uitate prin sertare?!
Apropo de transformarea bătutului cu pumnii în piept într-o veselă apatie, într-un dolce far niente boem și culpabil, să notăm că în privința disputării la București a cîtorva meciuri de la Euro 2020 nu s-a mișcat nici un deget! De cînd fosta conducere a FRF a depus dosarul de candidatură, în aprilie 2014, s-au scurs 18 luni și nici o mișcare, nu s-a creat nici măcar un grup de lucru, un colectiv! Sigur, mai e vreme, însă vorbim despre dezvoltarea rețelei de autostrăzi, a transportului feroviar rapid, despre construirea unei linii de metrou care să lege orașul de Aeroportul Henri Coandă, despre modernizarea Arenei Naționale și a altor 4 stadioane, despre organizarea a 5 zone rezervate fanilor etc., obiective importante, care necesită timp și investiții serioase.
Anunțate pentru 2016, primele inspecții vor constata ce? Că vorbim mult și facem puțin. Mai exact, că nu facem nimic, specialitatea casei fiind, scuzați-mă, statul la povești și datul cu stîngul în dreptul. Și invers.