Moartea unei echipe

Actuala divizionară B Progresul Bucureşti, ex-FC Naţional, e ameninţată cu desfiinţarea. Întrucît nu şi-a plătit datoriile faţă de Banca Naţională, proprietarul bazei din Cotroceni, BNR pare hotărîtă s-o alunge din stadion. Cum n-are altă ieşire, Progresul riscă să moară. Generaţiile […]

Actuala divizionară B Progresul Bucureşti, ex-FC Naţional, e ameninţată cu desfiinţarea. Întrucît nu şi-a plătit datoriile faţă de Banca Naţională, proprietarul bazei din Cotroceni, BNR pare hotărîtă s-o alunge din stadion. Cum n-are altă ieşire, Progresul riscă să moară. Generaţiile mai tinere, care au auzit de clubul preşedinţilor Dinu şi Iorgulescu, unul şi acelaşi cu al antrenorilor Halagian, Olăroiu sau Bergodi, trebuie să afle că gruparea din Parcul cu Platani, care s-a chemat o perioadă chiar Finanţe Bănci, a colorat tabloul fotbalului nostru timp de peste jumătate de secol.

Excepînd sezoanele 1996-1997 şi 2001-2002, cînd a ratat titlul la mustaţă, ea a pus rareori probleme marilor puteri bucureştene. Iubită de actori şi de frizeri, din care motiv, ironic, unii au şi poreclit-o „Igiena”, a stat mereu în umbra Stelei, a lui Dinamo şi a Rapidului. Dovadă că n-a cîştigat nici un campionat şi a triumfat o singură dată în Cupă, pe care a cucerit-o în 1960 cu garnitura alcătuită din Mîndru – Smărăndescu II, Caricaş, Soare – Maior, N. Ioniţă – Oaidă, Smărăndescu I, Protopopescu, Mafteuţă, Marin. În ciuda faptului că a retrogradat în repetate rînduri, Progresul şi-a dobîndit simpatia tuturor adversarilor, ba şi respectul acestora. A apărut ca o echipă mică şi aşa a rămas. Dar a fost mereu demnă în sărăcia ei de mijloace şi de suporteri, mîndră şi capabilă să-şi apere culorile cu onestitate. În epoci diferite, i-au purtat tricoul legendarul Titus Ozon şi Mateianu, Dudu Georgescu şi Radu Niculescu, Raksi şi Mircea Sandu, „fachirul” Nichi Dumitriu şi Beldeanu, iar pe lista tehnicienilor săi au figurat, pe lîngă cei amintiţi, Drăguşin, Victor Stănculescu, Bondrea, Fl. Marin, spaniolul Alesanco, Stoichiţă, Lăcătuş şi italianul Zenga. Aici au lucrat regretaţii Kluge şi Gorgorin, maeştri în a descoperi şi a lansa talente. În fine, din Dr. Staicovici s-a retras, la capătul unei cariere fabuloase, jucătorul Dan Petrescu.

Fireşte, ar mai fi destule de spus despre echipa pentru care suferă de-o viaţă scriitorul Radu Cosaşu. Mă opresc, nu înainte de a face însă apel către Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, să găsească o soluţie ca să salveze Progresul. Deşi nu cunosc în detaliu de ce a ajuns clubul în sapă de lemn, cum, cui şi pe ce bani l-a vîndut sau l-a cedat Iacov, susţin însă, alături de alţii, că nu-i normal, şi nici fair, ca BNR, care a înfiinţat Progresul şi l-a scos din numeroase încurcături, să-l decapiteze acum. Adevărat, Banca a dat deunăzi publicităţii un comunicat prin care promite ferm că nu va schimba destinaţia complexului sportiv din Cotroceni. Lăudabil, însă insuficient. Asta în ideea că Progresul trebuie ajutat, nu lăsat să moară, fie şi deoarece, prin dispariţia lui, fotbalul nostru ar deveni mai sărac. N-ar pierde un nume mare, dar ar pierde ceva de preţ. Un capitol din istoria sa.