Trişti, nu şi nervoşi

Pîna la gafa lui Carlos din minutul 43, Steaua n-a jucat rău în faţa unui Lyon sosit în Ghencea cu intenţia, materializată, de a confirma aprecierea de cea mai puternică formaţie de pe continent. Corect, supusă unei presiuni constante, campioana […]

Pîna la gafa lui Carlos din minutul 43, Steaua n-a jucat rău în faţa unui Lyon sosit în Ghencea cu intenţia, materializată, de a confirma aprecierea de cea mai puternică formaţie de pe continent. Corect, supusă unei presiuni constante, campioana noastră s-a văzut silită să se apere încă din startul meciului. A făcut-o însă departe de propria poartă, împiedicînd ca dominarea teritorială a echipei franceze să se transforme în asediu. Dimpotrivă, presingul agresiv al românilor n-a convenit oaspeţilor, de la care am reţinut, să-i dăm Cezarului ce i se cuvine, nu doar organizare şi forţă, ci şi dezinvoltură şi imaginaţie. Atunci cînd, străpungînd încercuirea spre finalul primei reprize, Steaua a prins ceva curaj, portarul Carlos i-a ruinat speranţele: portughezul a scăpat copilăreşte mingea, iar Fred a spus merçi şi a deschis scorul.

După pauză, profitînd de ezitarea fundaşilor roş-albaştri la un corner, Tiago a mărit diferenţa, moment în care s-a rezolvat practic problema învingătorului. La 0-2, Steaua a ieşit mai îndrăzneţ şi mai des. A echilibrat partida şi chiar a ameninţat în cîteva rînduri careul lui Coupet, dar n-a reuşit nici măcar golul de onoare, deşi Badea s-a găsit la un pas de el. În schimb, a marcat Benzema, consfinţind  o victorie confortabilă a Lyonului, una fără recurs. Fireşte, minunaţii suporteri ai Stelei au suficiente motive să fie trişti. Dar nu şi nervoşi deoarece favorita lor a întîlnit o adevărată maşină de fotbal şi n-a putut mai mult. Nu-i însă o ruşine să recunoşti că adversarul a fost mai bun, ceea ce, din păcate, s-a întîmplat aseară. Cînd Olympique a lăsat impresia, trebuie să admitem, că a venit de pe o altă planetă, deocamdată inaccesibilă nouă.