Mulţumiţi cu puţin

Rămîn la părerea că partea cea mai frumoasă a "naţionalei" ungare o constituie suporterii. Niciodată n-am văzut, şi am văzut destule, o galerie care să-şi susţină favoriţii cu un consum de energie şi de patriotism extraordinar.

Oricît am fi de cîrcotaşi, şi de regulă, sîntem, trebuie să apreciem acest 0-0 de la Budapesta. Chiar dacă în urma lui am cedat Irlandei de Nord locul 1 în grupă, REZULTATUL TREBUIE SOCOTIT BUN. Ba şi meritat în condiţiile în care „naţionala” noastră s-a confruntat înaintea partidei cu numeroase probleme de efectiv. Le cunoaşteţi, nu le mai invoc.

Dacă avem însă regrete e că PUTEAM CÎŞTIGA MECIUL ŞI N-AM REUŞIT după ce, mai ales în repriza 1, am fost peste adversari. E adevărat, peste o echipă a Ungariei modestă. Ambiţioasă şi atît. Pînă şi marea ei vedetă Dzsudzsak a părut răsuflată, expirată. Ca şi Iordănescu pe Torje, Storck l-a mutat pe Dzsudzsak de pe stînga pe dreapta degeaba. Aidoma „chinezului” Elek şi „americanului” Nemeth, căpitanul ungurilor n-a arătat nimic deosebit şi ne-a lămurit de ce s-a transferat la Bursaspor, la jumătatea clasamentului Turciei! De altfel, deşi pe teren propriu şi încurajată furibund de 20.000 de oameni, Magyarorszag a avut în 90 de minute o singură ocazie reală de gol, „bomba” lui Szalai din minutul 36 fiind respinsă spectaculos de Tătăruşanu. Nimic mai mult, doar cîteva lovituri libere bătute la grămadă, NICI UN SINGUR ATAC PERICULOS ÎN PRIMA JUMĂTATE.

Rămîn la părerea că partea cea mai frumoasă a „naţionalei” ungare o constituie suporterii. Niciodată n-am văzut, şi am văzut destule, o galerie care să-şi susţină favoriţii cu un consum de energie şi de patriotism extraordinar. Din păcate însă, întîmplător şi nefericit, am nimerit după fluierul final în mijlocul încăierării dintre ultraşi şi scutieri, UN ADEVĂRAT RĂZBOI.

Mascaţi şi parcă scoşi din minţi, unii aruncau cu pietre, cu petarde şi cu fumigene, în timp ce, înarmaţi pînă în dinţi, „uslaşii” răspundeau cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene şi cu bastoane de cauciuc. Căutînd staţia de metrou de lîngă Groupama Arena, ajunsesem în iad! Era ca pe front! Şi-acum, sîmbătă la amiază, cînd peste Budapesta plouă mocăneşte, ochii continuă să mă usture. Am trăit clipe de coşmar pe care doresc să le uit cît mai repede.

Întorcîndu-ne la „tricolori”, să convenim că şi cei care au evoluat mai bine, Tătăruşanu, Dr. Grigore şi Torje, parţial şi Sînmărtean, şi cei care au greşit mai des, Papp, Raţ şi Prepeliţă, AU AVUT ATITUDINE. Au transpirat, au pus osul, nu li se poate reproşa că n-au vrut. Regretabil e însă că n-au ştiut să fructifice valoarea superioară, să forţeze, să obţină victoria. Greu de spus dacă declinul din repriza secundă, retragerea spre propriul careu, a fost dictată de pe bancă sau a venit din spiritul de conservare al jucătorilor, din teama acestora. Probabil însă că Iordănescu însuşi a dictat îngheţarea jocului, selecţionerul mulţumindu-se cu un scor egal. Să mă ierte, dar s-a mulţumit cu puţin. Iar cînd îţi propui puţin, puţin obţii. Aşa cum s-a prezentat vineri, echipa Ungariei era de bătut dacă te duceai peste ea, dacă insistai, dacă presai. Cu un plus de curaj, „tricolorii” ar fi cîştigat toate punctele la Budapesta şi, practic, ŞI-AR FI ASIGURAT CALIFICAREA LA EURO 2016. Numai că le-a lipsit curajul. Alegînd jumătate de măsură, ei i-au lăsat pe maghiari să le scape printre degete.

Să nu tragem însă în Iordănescu doar pentru a ne dovedi noi cei mai deştepţi şi mai pricepuţi! Să recunoaştem că a mutat inspirat titularizîndu-l pe Dr. Grigore, stîlpul apărării, ca şi trecîndu-l pe Torje în banda stîngă, deşi acesta era să marcheze, în minutul 79, tot de pe flancul drept! Doar că, FOARTE PRUDENT, EXCESIV DE PRUDENT, l-a introdus pe Budescu abia la spartul tîrgului. A neglijat că, mereu izolat, Keşeru ar fi trebuit sprijinit mai serios, nu lăsat să se zbată ca peştele pe uscat.

Să sperăm că Generalul şi oştenii lui se vor revanşa în duelul cu grecii, dovedind luni seară mai mult aplomb, mai multă decizie. Cu ungurii n-a fost rău, să nu-l mîniem pe Dumnezeu!, numai că putea fi mai bine. În fond, chiar n-are rost să fim atît de vanitoşi încît să ţinem morţiş să mergem la Europene de pe locul 1. La seceta pe care o traversează fotbalul românesc, exclus prematur din cupele continentale, ar trebui să salutăm şi calificarea de pe poziţia secundă. Să nu mai tot facem fiţe, ci să realizăm cine sîntem şi cît ni se întinde plapuma!