Pierderea vestiarului

De la un timp, cîştigă teren în fotbalul nostru o expresie care vrea să spună totul, pentru ca, de fapt, să nu spună nimic. Cînd un antrenor renunţă ori e pus pe liber, se zice despre el că “a pierdut […]

De la un timp, cîştigă teren în fotbalul nostru o expresie care vrea să spună totul, pentru ca, de fapt, să nu spună nimic. Cînd un antrenor renunţă ori e pus pe liber, se zice despre el că “a pierdut vestiarul”. Autorul formulei o rosteşte misterios, complice, de parcă ar fi descoperit America a doua oară. Practic, doar te bagă în ceaţă, cum a făcut-o deunăzi şi Turcu referindu-se la plecarea lui Rednic de la Dinamo. Numai că Borcea i-a tăiat-o scurt. A decretat că Turcu nu se pricepe şi a închis discuţia.

La fel păreau să stea lucrurile şi la Iaşi după ce Politehnica a încasat două bătăi zdravene de la Rapid, în campionat şi în Cupă. Prinsese coajă varianta că Ionuţ Popa a pierdut vestiarul şi, ca atare, ar cam fi momentul să-şi ia viteză din Copou. Şansa lui şi a echipei s-a numit Gheorghe Nichita, primarul care, din prietenie sau din luciditate, n-a încetat să creadă în Popa. Şi n-a greşit deoarece, bătînd-o surprinzător pe Timişoara, dar meritat, Poli a ieşit din zona retrogradării. Am reţinut optimismul edilului şi, în egală măsură, umorul acestuia. Înaintea confruntării de duminică, primarul a intrat în cabina jucătorilor şi a rostit o frază plină de tîlc: “Vinovaţi pentru această criză sînt Nichita şi Popa, vă rog să reparaţi greşelile lor!”. Astfel s-a văzut că Popa nu pierduse vestiarul. Pierduse doar nişte puncte, o bătălie sau două, nu şi războiul.