Lungul nasului

Singurul japonez din Liga 1, Takayuki Seto, a plecat în Turcia, coleg cu Torje, moment în care campionatul nostru a rămas fără cel mai vechi străin

Venit în iulie 2008 după ce încercase fără succes să-și găsească un loc în Brazilia, ba și în fotbalul de sală, Takayuki a jucat în tricoul Astrei Giurgiu 194 de meciuri în primul eșalon și a înscris, neluînd în calcul realizările din ligile inferioare, 22 de goluri.

Încă mai mult: deși mijlocaș defensiv, însărcinat mai mult să blocheze decît să construiască, niponul n-a fost niciodată eliminat, n-a văzut nici măcar o dată cartonașul roșu în L1! E unul dintre motivele, fără să fie singurul, pentru care ne vom aduce aminte cu plăcere de fotbalistul corect și disciplinat, de omul plin de bun-simț, care stîrnea nedumerire cînd venea la antrenamente nu cu limuzina, ci cu bicicleta!

Interesant e, și mai degrabă trist în ce ne privește, amănuntul că Takayuki a lăsat-o pe Astra pentru Osmanlispor. Cu alte cuvinte, a dat o echipă fruntașă din România, cîștigătoare a Cupei și a Supercupei în 2014, recentă învingătoare a lui West Ham United, pentru o nou-promovată din Turcia, evident cotată sub nivelul formației noastre! La 29 de ani împliniți, japonezul a calculat că va încasa la Ankara, de la Osmanli, dublul salariului de la Giurgiu. În măsura în care nu-i de acuzat că a judecat cu mintea, nu cu inima, asta nu ne împiedică să observăm că o echipă oarecare din Turcia are mai multe resurse decît una de top din România și i-a luat fața!

Situația lui Takayuki seamănă, din păcate, cu cea a lui Keșeru. În ciuda contractului de un milion de euro pe sezon, Claudiu nu s-a adaptat în Qatar. Ca atare, a dorit și a insistat să se întoarcă la Steaua, fie și pe jumătate din bani, dar a eșuat. Nu-i treaba mea să-i calculez averea lui Gigi Becali. Cert e însă că latifundiarul a refuzat să le achite arabilor de la Al Gharafa un milion de euro pentru a-l lua înapoi pe Keșeru, iar jucătorului un salariu de minimum 500.000.

În schimb, Ludogoreț a băgat adînc mîna în buzunar și așa a ajuns ex-golgeterul roș-albaștrilor la Razgrad, nu la București!

Becali știe cel mai bine dacă n-a vrut ori n-a putut. Fiecare hotărăște pentru el, nu e și nici n-ar trebui să fie preocuparea altora. Și dacă admitem că era foarte complicat ca Steaua să-i dea lui Keșeru un salariu sensibil mai mare decît ia cel mai bine plătit fotbalist din Liga 1, e vorba despre Chipciu și despre 360.000 de euro pe an, tot observăm că nici măcar Steaua, afacerea numărul 1 din fotbalul nostru, nu reușește să țină piept concurenței de pe piață, pierde pînă și duelul cu un club bulgăresc !

În cazul în care s-ar fi întrecut cu Anderlecht ori cu Lyon, ca să nu mai pomenesc de Real, de Inter, de Man Utd sau de Barcelona, această înfrîngere ar fi fost de înțeles. Scuzabilă. Cînd însă ne rîd în nas și vecinii de peste Dunăre, rezultă că nema putirința! Că stăm rău, din ce în ce mai rău, de unde invitația de a ne chivernisi cu puținul de care dispunem și de a nu mai visa cai verzi pe pereți! Cine n-are posibilități n-ar trebui să aibă nici pretenții!