Degetul pe rană
Pentru a justifica parcursul slab din grupa de C1, un punct din 5 partide, Steaua invocă două argumente, accidentările şi starea de oboseală. Ambele stau şi nu stau în picioare întrucît ea n-a fost singura afectată de indisponibilităţi, Slaviei, de […]
Pentru a justifica parcursul slab din grupa de C1, un punct din 5 partide, Steaua invocă două argumente, accidentările şi starea de oboseală. Ambele stau şi nu stau în picioare întrucît ea n-a fost singura afectată de indisponibilităţi, Slaviei, de pildă, i-au lipsit în meciul retur 3-4 titulari, şi nici singura cu program încărcat. Ştia însă ce-o aşteaptă şi, o dată intrată în horă, trebuia să joace. Numai că la un asemenea nivel, adică foarte sus, rezistă cine poate, iar Steaua n-a putut. Pe lîngă explicaţiile amintite, a mai intervenit însă, consider, un element foarte important, valoarea scăzută a unora dintre componenţii formaţiei. Să nu se înţeleagă că aceştia, în frunte cu Surdu, dar lista e mai lungă, ar fi de lepădat. Nu, au ceva calităţi, atît că, faţă de adversarii întîlniţi, n-au suficiente. Prin comparaţie, nu-s destul de buni, de competitivi.
În consecinţă, dacă îşi propune cu adevărat să conteze în elita continentală, Steaua e datoare să se despartă de ei. Implicit, să se întărească, operaţiune ce presupune, pe lîngă un buget generos, şi un colectiv managerial în care să lucreze şi cîţiva scouteri, pricepuţi şi fideli. Apropo, s-a auzit că Ienei va fi cooptat în corpul tehnic, spre a-l ajuta pe Lăcătuş, s-a abandonat definitiv ideea ori ce?! Revin, tocmai deoarece pare posibil ca, insistent curtaţi, Dică şi D. Goian să plece, decisiv pentru viitorul Stelei va fi cine îi va înlocui. Întoarcerea lui Thereau merită salutată, dar ea va rezolva doar o problemă. Vicecampioana se confruntă însă cu multe probleme în privinţa consolidării şi a lărgirii lotului.
Dintre specialişti, apreciez că Florin Halagian a spus lucrurilor pe nume. În măsura în care atîţia alţii, sentimentali sau amabili, au încercat să dreagă busuiocul, fostul antrenor al roş-albaştrilor, părtaş la crearea trupei care a cucerit Cupa Campionilor în 1986, a îndrăznit să pună degetul pe rană. A declarat că Ňechipa joacă după ce fotbalişti a luat”, ba a şi atras atenţia că „unii jucători n-au valoare de Steaua”. Are perfectă dreptate. Deşi vorbele lui Halagian vor fi deranjat, de la ele se cuvine început, fiind uşor de constatat, reiau finalul textului de ieri, că în Ghencea a apus vremea retuşurilor şi a entuziasmului fără acoperire. A venit cea a schimbărilor radicale, de esenţă. Dacă Steaua vrea mai mult, trebuie să facă mai mult. Dacă nu, va rămîne cineva pe plan intern şi, din păcate, va ajunge nimeni pe plan internaţional. Va trăi curînd numai din amintiri.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele