Steaua a cules ce a semănat!

Stilul heirup, tipic șantierelor uteciste de odinioară, poate aduce succes în campionatul intern, dacă aduce.

Comentînd eșecul de la Belgrad, onorabil, dar dureros, cel mai ușor e să zici că Papp a pierdut meciul și, implicit, cursa pentru grupele Champions League. Ar însemna să-l consideri însă pe fundașul cu pricina Acarul Păun și, exagerînd, să spargi toate oalele în capul lui.

Deși ex-vasluianul a trăit o seară de coșmar, nu-i normal să-i reproșăm și ce n-a făcut. De pildă, la golul 1 al sîrbilor, înscris după o respingere neinspirată a lui Papp spre centrul careului!, a greșit și Cojocaru.

A ieșit hazardat dintre buturi. În plus, priviți cu atenție înregistrarea!, a existat și un pui de fault în faza respectivă: Bojinov a căzut peste portarul bucureștean și l-a împiedicat să revină între buturi!
Dacă golul lui Jevtovici de 2-2 n-a fost din vina lui Papp, care a deviat mingea involuntar, stelistul a comis-o grav, impardonabil, înainte ca Varela să-l culce la pămînt pe Brasanac și să fie eliminat în minutul 48, momentul ruperii definitive a echilibrului.

Într-adevăr, bîlbîind balonul, Papp a gafat copilărește, dar era de datoria căpitanului Varela să evite primirea cartonașului roșu. Mai bine îi permitea sîrbului să continue faza, eventual să și marcheze, decît să-și lase echipa în 10!

Stelei nu i se poate imputa că n-a vrut mai mult. A muncit, a transpirat, a avut și acțiuni coerente, plăcute ochiului. Nu-i chiar puțin să dai două goluri în deplasare și să conduci cu 2-1 fie și în fața unui adversar care s-a clătinat des în apărare. Stelei i se poate imputa însă că n-a putut mai mult.

Cum să fi putut cînd nu doar Chipciu a făcut figurație, rol cu care ne-a obișnuit, ci au mimat fotbalul alți 4-5 roș-albaștri, în frunte cu Alcenat, Toșca și Guilherme?! Puștiul minune A. Zivkovici, 19 ani împliniți pe 11 iulie, i-a driblat într-o veselie pe Toșca și pe Guilherme, ba i-a și ridiculizat!  Ca atare, fără a-l disculpa pe Papp, eșecul de la Belgrad nu trebuie atribuit numai lui. El a fost “opera” întregii echipe.

Și-a spus cuvîntul și lipsa de experiență a lui Rădoi.

Introducîndu-i pe Iancu și pe Tudorie lîngă Tade, Mirel a părut că, plin de curaj, își încearcă norocul și forțează egalarea, firește, ambele în disperare de cauză. A riscat însă inutil, aiurea, pentru simplul motiv că, trupa lui fiind în inferioritate numerică, nu mai avea cine să furnizeze baloane celor 3 atacanți rămași parcă în așteptarea unui tren ce nu mai circula pe-acolo!

Să fim realiști și să acceptăm că Steaua a cules miercuri ce a semănat pe parcursul verii. Notînd că, dintre cei rulați la Belgrad, Alcenat, Muniru, Hamroun, Tade și Tudorie, concret, aproape jumătate din efectiv, nu se aflau în lotul lui Rădoi acum o lună, înțelegi de ce relațiile de joc suferă, de ce șchiopătează.

Stilul heirup, tipic șantierelor uteciste de odinioară, poate aduce succes în campionatul intern, dacă aduce. Atît însă, nu mai sus, deoarece în Liga Campionilor urcă echipele formate în timp, cu inteligență, discernămînt și răbdare, nu cele inventate de azi pe mîine, pompieristic!

N-ajunge să-ți pui finii pe bancă și să le ceri smerenie. E nevoie de mult mai mult, vom mai vorbi despre asta.