Fotbal, nu război

Am urmărit atent conferinţa de presă a bulgarilor, pe parcursul căreia selecţionerul Penev şi atacantul Berbatov au lăsat impresia unor oameni echilibraţi, cu scaun la cap. Nu ne-au ameninţat şi nu ne-au jignit, în stilul nevricosului Stoicikov. Au precizat însă […]

Am urmărit atent conferinţa de presă a bulgarilor, pe parcursul căreia selecţionerul Penev şi atacantul Berbatov au lăsat impresia unor oameni echilibraţi, cu scaun la cap. Nu ne-au ameninţat şi nu ne-au jignit, în stilul nevricosului Stoicikov. Au precizat însă că vor să cîştige confruntarea cu românii, ceea ce nu ne-a surprins. Pentru că în lumea contemporană, indiferent de domeniu, fiecare visează să cîştige. Are orgoliul să fie primul, să-i cînte lui fanfara. Şi dacă vor reuşi, le va folosi numai ca o consolare întrucît la Euro 2008 nu vor participa ei, ci noi. Regretul de a fi pierdut competiţia cu vecinii de peste Dunăre şi, implicit, de a fi ratat prezenţa la CE s-a simţit în intervenţiile celor doi. Dar atît, n-au fost nici agresivi, nici provocatori. Au respectat linia sugerată de Mihailov, marele portar ajuns preşedinte al federaţiei, care a insistat că întîlnirea de sîmbătă trebuie să fie „un joc, nu un război”. Avea şi are perfectă dreptate, din care motiv folosesc ideea lui drept titlu pentru acest text.

Pe de altă parte însă, în ciuda asigurărilor oferite de şeful Ligii Naţionale a fanilor lui Levski (vezi Gazeta de vineri), cea mai redutabilă din Sofia, nu-i exclus ca vreun suporter bulgar, ori mai mulţi, să se lege de compatrioţii noştri veniţi pentru meci şi chiar să sară la bătaie. Să admitem că nu există pădure fără uscături şi, ca atare, să nu judecăm un întreg popor după nişte bezmetici. Cum nouă nu ne place să fim socotiţi un neam de mailaţi, nici pe bulgari să nu-i confundăm cu ultraşii lor. Rezumînd, logic ar fi să nu ne temem. Nici în tribune şi, cu atît mai puţin, pe teren. Sub comanda lui Piţurcă, actuala echipă reprezentativă şi-a smuls eticheta de risipitoare şi, spre lauda ei, a demonstrat în repetate rînduri că are clasă. Deşi nu va conta pe Mutu diseară, trebuie s-o mai demonstreze o dată. Va izbuti, nu-i aşa?

E felul nostru, şi nu numai, să inventăm mize sau măcar să le dramatizăm. Să le aşezăm sub lupă. Scriu astfel din considerentul că diferenţa dintre urna a doua şi a treia de la tragerea la sorţi pentru grupele CE e cît o unghie. Practic, scuzaţi, ce mi-e dracuÕ, ce mi-e ta-suÕ! Aţi constatat că unii chiar o preferă pe a treia. E de înţeles însă de ce dorim să ajungem totuşi în căciula a doua. După ce am lipsit din Europa vreme de 8 ani, acum ţinem să fim cineva. Tocmai deoarece e de înţeles, ne-ar bucura să învingem la Sofia. Dar, să nu interpretaţi greşit, şi dacă n-o vom face, n-ar fi cazul să ne lamentăm. Pentru că „tricolorii” sînt cei care vor juca la Euro 2008, nu bulgarii. Iar cine rîde la urmă rîde totdeauna mai bine.