Aici nu se vine, de aici se pleacă
În asemenea condiții, nu-i de mirare că din campionatul nostru valorile pleacă des și vin rar.

Avem un campionat tot mai sărac, cu multe cluburi în insolvență, unele în prag de faliment, handicap reflectat și în politica de transferuri. Altădată recordmană la capitolul generozitate, pînă și Steaua a devenit mai circumspectă, chiar zgîrcită. Mai nou, se orientează către fotbaliști liberi de contract ca s-o coste mai puțin. Dacă în 2011 a dat 1,4 milioane de euro pe M. Costea, ce plasă!, iar pe Varela 1,25 în 2013, ce lovitură! , de vara asta abia a scos, nepunînd la socoteală TVA, 350.000 pentru ghanezul Muniru de la CFR și 200.000 pentru Al. Tudorie de la Oțelul.
Și Steaua nu-i singura care calculează la sînge, cu leul. În general, cluburile din Liga 1 cheltuiesc sume din ce în ce mai mici pentru achiziții. Conform unei statistici publicate deunăzi de Click, sumele investite au scăzut de la 9 milioane de euro în 2012-2013 la 4,8 milioane în 2013-2014 și la 2,5 în 2014-2015. Practic, s-au înjumătățit cu fiecare sezon, pentru ca în această vară să depășească ușor jumătate de milion!
Ca să înțelegeți pe ce picior dansăm, aflați că, în același timp, Internazionale l-a luat pe Kondogbia de la Monaco cu 35 de milioane, Juve pe Mandzukici de la Atletico Madrid cu 19 și Arsenal pe Cech de la Chelsea cu 15! Atenție, francezul de culoare Kondogbia e fundaș ori închizător, iar portarul Cech a împlinit 33 de ani!
În asemenea condiții, nu-i de mirare că din campionatul nostru valorile pleacă des și vin rar. Recent, și-au luat tălpășița străini cu ștaif ca Arlauskis, Elhamed și Fatai, dar și Sepsi, Bumba, I. Hagi și Cr. Manea, ultimii foarte tineri, de mare perspectivă. La fel de adevărat e și că locurile părăsite de ei se ocupă repede de către portughezi ori africani fără CV, fără noroc și, de regulă, fără viitor.
Veți riposta că, deși Liga 1 nu-i ce-ar trebui, destui dintre expați ard de dorul de a se întoarce. Unii se și întorc, vezi cazul polonezului Golanski, ex-Steaua, apoi Korona Kielce, în prezent ASA Tg. Mureș. Cei mai mulți din-tre aceștia nu vorbesc de rău fotbalul nostru, uneori îl ridică în slăvi, dar o fac numai pen–tru că în sinea lor știu că există șanse mini-me să se întoarcă la el.
E și cazul lui Keșeru, care ia în Qatar un milion de euro pe an, salariu din care Steaua ar fi dispusă să suporte un sfert. Cînd pe Claudiu nu-l doare gura să spună că l-ar bucura să îmbrace iarăși tricoul roș-albastru, nimeni nu-i poate cere să dea cu piciorul unei averi doar de dragul fanilor și din respect pentru aceștia!
Tocmai de aceea a crescut în ochii mei Sînmărtean. Probabil și în ai altora. Întrebat dacă nu-l tentează varianta de a participa cu Steaua în UCL, “magicianul” recunoștea în Gazeta de ieri că “îmi urmăresc interesul. Mi-ar plăcea să joc mai departe la Ittihad, unde m-am simțit bine”. Și unde, amănunt pe care l-a trecut cu vederea, încasează un milion de euro pe stagiune, de 4 ori salariul primit de la Becali! Numai că într-atît ne-am dezobișnuit de sinceritate încît am uitat s-o mai prețuim!