Învingătorul Piţurcă

Chiar cu riscul de a mă repeta, insist că Piţurcă trebuie socotit principalul artizan al calificării la Euro 2008. Nu-i normal să zicem că înaintea jucătorilor sau în urma lor, corect e să spunem că alături de aceştia. Împreună cu […]

Chiar cu riscul de a mă repeta, insist că Piţurcă trebuie socotit principalul artizan al calificării la Euro 2008. Nu-i normal să zicem că înaintea jucătorilor sau în urma lor, corect e să spunem că alături de aceştia. Împreună cu ei. Meritul lui fundamental constă, cred eu, în aceea că le-a schimbat “tricolorilor” mentalitatea. I-a făcut să înţeleagă că e de datoria lor să fie serioşi şi să lupte. Întrucît numai transpirînd pe teren şi visînd în afara lui, generaţia lui Chivu şi a lui Mutu va reuşi să şteargă eticheta de risipitoare. Acum, că şi-a atins scopul, Piţurcă poate privi înapoi cu deplină satisfacţie. Are motive să fie foarte mîndru de ce-a realizat. Amănuntul că “naţionala” a pierdut numai două meciuri oficiale din cele 27 disputate pe parcursul mandatelor sale atestă priceperea actualului selecţioner. Paradoxal, în ciuda acestei calităţi, hotărîtoare pentru orice tehnician, Piţurcă a fost şi mai e contestat. De tot mai puţini, dar mai e. Tocmai pentru că nu mă număr printre căutătorii de pete în soare, mă întreb de ce se întîmplă aşa. În lipsa unui răspuns care să mă mulţumească, sînt ispitit să pun reţinerea unora, inclusiv a cîtorva jurnalişti, pe seama firii mai închise a lui Piţurcă. S-o atribui atitudinii rezervate, uneori distante, adoptate de bărbatul orgolios care n-a uitat că la demiterea lui din 1999, cînd obţinuse biletele pentru turneul final al Europenelor din 2000, au contribuit şi gazetarii. Printre care şi subsemnatul. În măsura în care, acceptînd să preia echipa reprezentativă pentru a doua oară, Piţurcă a trecut însă peste ofensa adusă atunci de preşedintele Mircea Sandu, ar trebui să treacă şi peste eroarea ziariştilor. Pînă şi rănile cele mai dureroase se vindecă.

Nu pretinde nimeni, deci nici eu, că Piţurcă n-a mai şi greşit. Numai Dumnezeu nu greşeşte. Infinit mai des însă, a procedat cu maturitate, cu înţelepciune şi cu inspiraţie. Fibră de învingător, a măsurat de zece ori ca să taie o singură dată. Ultima dovadă a dat-o în Luxemburg, unde a îndrăznit să-l titularizeze pe Fl. Petre. Auzind ce intenţionează, destui s-au grăbit să strîmbe din nas, susţinînd că ex-dinamovistul, ajuns pe bancă la ŢSKA Sofia, nu-şi mai justifică prezenţa în “naţională”. Selecţionerul a mers însă pe mîna lui şi a cîştigat din nou. Deşi n-a strălucit, Fl. Petre a deschis scorul şi a netezit drumul spre victorie. De acord că nu el a creat faza respectivă, el doar a finalizat-o, atît că în fotbal, ca şi în viaţă, e important să fii omul potrivit la locul potrivit. Înaintea oricui, aceste cuvinte îi vin ca o mănuşă lui Victor Piţurcă.