Un triumf fără glorie

Am anticipat că Steaua va cîștiga campionatul și chiar am scris-o. Mărturisesc însă că nu mi-am închipuit că-l va cîștiga cu asemenea emoții, chinuit

Dimpotrivă, aș fi pariat că va învinge clar la Iași, după cum eram convins că ASA nu va avea probleme cu Oțelul aca
să la ea. Iată că m-am înșelat: Steaua a terminat 0-0, iar ASA a cedat pe teren propriu unui adversar demult retrogradat! Deoarece au întrecut orice imaginație, cele petrecute joi seara parcă au făcut parte dintr-un scenariu nebun, fantezist.

De reținut că CSMS și Oțelul și-au apărat corect șansele. N-au stat sluj în fața candidatelor la titlu. Frumoasă atitudine, dar n-aș insista asupra ei, în ideea că normalitatea nu trebuie niciodată ridicată în slăvi. Sincer, nu prea înțeleg laudele adresate Oțelului. Pentru că vorbim despre campioana României 2011, reprezentanta unui oraș important, cu peste 250.000 de locuitori, al șaptelea ca mărime din țară, vorbim despre o formație care a căzut în eșalonul secund! Situația Galațiului nu-i de lăudat, ci de criticat, chiar de compătimit.

În rezumat, a căzut cortina peste o competiție ceva mai onestă și mai transparentă, dar tot nesatisfăcătoare ca nivel. Mediocră. Anonimă.

Nereușind să bată Oțelul, ba și încasînd-o cu 2-1, asa a pierdut pe mîna ei. Cum n-a rezistat oboselii și tensiunii din final, a dovedit că titlul e o căciulă prea largă pentru ea. Marii revelații a sezonului, asta a însemnat ea, i se cuvin însă felicitări.  O proaspăt promovată ajunsă la un pas de Champions League, iată ceva neobișnuit la noi, rar întîlnit.

Să nu uităm de imensa ocazie irosită de Voiculeț în minutul 91, cînd scorul arăta 1-1 la Tg. Mureș. Cel care înscrisese un gol magnific contra Petrolului de la 18 metri a ratat acum, singur cu portarul Abraham, de la numai 3 metri!   Poate că din ofsaid, poziție controversată, numai că, dacă Voiculeț marca, asa era noua campioană!

Se vor supăra pe mine suporterii roș-albaștri cînd vor citi opinia că Steaua a realizat un triumf căznit. Nu mincinos, dar lipsit de anvergură, de lumină. M-am obișnuit însă cu iritarea lor. În consecință, voi repeta că așteptam mai mult de la trupa lui Gâlcă, mult mai mult. Chiar și în condițiile în care i-a vîndut în iarnă pe Szukala, pe Sînmărtean și pe Keșeru, care continuă să conducă și azi, alături de Arlauskis, în clasamentul întocmit pe baza notelor din Gazetă!

Deși mai e timp pentru analize, se impune observația că, paradoxal, tocmai senatorii de drept Cr. Tănase și Chipciu au dezamăgit mai des.  Prea des. Aceștia au alternat evoluțiile bune cu cele sla
be, în vreme ce Varela mi s-a părut cel mai constant. Voi detalia cu alt prilej.

Dacă Steaua merita ori nu să cucerească al treilea titlu consecutiv putem vorbi la infinit. Unii vor zice că da, între care și subsemnatul. Alții că nu, un asemenea dialog fiind fără cap și fără coadă. Și, mai ales, lipsit de concluzii.

Subliniez însă că nu-i obligatoriu să iasă campioană echipa care practică fotbalul cel mai frumos, cel mai modern, cel mai atractiv, cel mai apreciat etc. Nu, iese campioană echipa care cum, necum adună cele mai multe puncte. Punctele aduc titlul, nu impresiile.