Felicitări lui Dan Petrescu

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că antrenorul Unirii Urziceni a avut o contribuţie deosebită la obţinerea izbînzii în faţa Stelei

Despre o echipă care cîştigă în minutul 90 se poate spune că a avut şi noroc. Aici s-ar încadra şi […]

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că antrenorul Unirii Urziceni a avut o contribuţie deosebită la obţinerea izbînzii în faţa Stelei

Despre o echipă care cîştigă în minutul 90 se poate spune că a avut şi noroc. Aici s-ar încadra şi Unirea, care a bătut-o pe Steaua în final, ceea ce nu-i scade însă din merite. Cu atît mai mari cu cît formaţia ialomiţeană i-a pricinuit celei din Ghencea primul eşec din mandatul lui Hagi. La orice victorie, obişnuim să susţinem că ea s-a datorat mai ales grupului. Afirmaţia se potriveşte şi Unirii, ideea fiind că fotbaliştii acesteia au transpirat duminică de parcă meciul respectiv ar fi fost ultimul pentru ei, unul pe viaţă şi pe moarte. Şi dacă Steaua nu se află în vîrf de formă, rareori am văzut-o agăţîndu-se de o remiză albă ca la Urziceni. Părea mulţumită cu 0-0, trăgea de timp şi de scor.

Dincolo de povestea cu efortul colectivului, cel dintîi artizan al succesului Unirii trebuie socotit Dan Petrescu. Conştient că elevii lui, net inferiori ca valoare şi ca experienţă, n-au cum să iasă la luptă deschisă, antrenorul Unirii şi-a propus să anihileze principala armă a adversarilor. Avertizat că Dică reprezintă pericolul numărul 1, a hotărît să-l marcheze pe stelist om la om şi i-a încredinţat această sarcină dificilă lui Ricardo. I-a cerut brazilianului să-l urmărească pe golgeterul roş-albaştrilor pe întreg terenul. Eventual şi la cabine! Cînd în fotbalul modern se apelează tot mai rar la metoda jandarmului, din considerentul că reducerea unui jucător la condiţia de paznic al altuia, de umbră a lui, constituie un risc major şi un sacrificiu inutil, Dan Petrescu a cutezat să înfrunte teoria. Şi n-a greşit. Vizibil deranjat de o supraveghere strictă, Dică nu s-a simţit în largul lui, iar Steaua a suferit. În plus, Dan Petrescu s-a dovedit inspirat şi în momentul în care, îndată după pauză, l-a introdus pe Pădureţu, dînd astfel Unirii un spor de viteză şi de determinare. Cu siguranţă că n-a intervenit întîmplător, la plesneală, ci a citit jocul. A sesizat ce nu merge şi ce trebuie să schimbe. Astfel, declaraţia lui Gică Hagi, “felicitări lui Dan pentru ce echipă a făcut la Urziceni!”, a apărut ca o recunoaştere sinceră a calităţilor de antrenor ale fostului coleg de “naţională”, nu ca un semn de prietenie ori ca un bilet de favoare.

În încheiere, se cuvine subliniat că, în încercarea sa de a reedita pe banca tehnică performanţele răsunătoare realizate pe gazon, Dan Petrescu a mai suit o treaptă. Evident, mai are de învăţat, inclusiv în privinţa stăpînirii reacţiilor, dar la fel de clar e că el se transformă de la o zi la alta, aidoma lui Dorinel Munteanu şi Sabău, din promisiune în certitudine. Drumul pînă departe s-a mai scurtat.