Din lac în puţ

În urma intervenţiei federale din această vară, una în forţă, am aşteptat ca arbitrajul din Liga 1 să dea mai puţine bătăi de cap. Să nu mai fie motiv de nesfîrşite discuţii, reclamaţii şi suspiciuni. Iată însă că, deşi FRF […]

În urma intervenţiei federale din această vară, una în forţă, am aşteptat ca arbitrajul din Liga 1 să dea mai puţine bătăi de cap. Să nu mai fie motiv de nesfîrşite discuţii, reclamaţii şi suspiciuni. Iată însă că, deşi FRF a trecut pe linie moartă 10 arbitri, iar Ionuţ Lupescu şi-a asumat sarcina de a efectua delegările, lucrurile merg mai prost, nu mai bine. În etapa a 3-a, cu excepţia meciurilor de la Buzău şi Craiova, toate celelalte 7 au stîrnit controverse pe tema arbitrajului. Mai mari sau mai mici, de regulă însă mai mari. Cronologic vorbind, vineri, sub Pietricica, nici asistentul Zoltan Szekely şi nici „centralul” Ovidiu Haţegan n-au sesizat ofsaidul, e drept, la mustaţă, din care dinamovistul Dănciulescu a înscris pentru 2-0. La Mioveni, s-ar fi impus ca Radu Petrescu să-l elimine pe Baicu de la Dacia şi să sancţioneze „talpa” din atacul argeşenilor în faza care a precedat golul 2, egalizator, al acestora în confruntarea cu FC Vaslui. Sîmbătă, au ieşit scîntei în fiecare dintre cele 4 partide disputate. Unirea Urziceni i-a reproşat lui Sorin Corpodean că a scos în afara careului faultul evident comis în interior asupra lui B. Stancu, precum şi, la fel de justificat, că i-a permis Oţelului să marcheze golul victoriei, chiar în minutul 88, în ciuda faptului că Jula îl bruscase pe C. Petre. Conducînd Gloria-UTA, Cristina Dorcioman a revenit asupra unui penalty acordat în grabă bistriţenilor abia după îndelungi parlamentări şi proteste. Mai departe, printre erorile comise de Cristian Balaj pe parcursul întîlnirii Steaua-Poli Iaşi, s-a reţinut că băimăreanul nu i-a eliminat pe Rădoi şi pe Pleşan. Dacă primului putea să-i arate cartonaşul roşu, cu celălalt era obligat s-o facă. Pe malul Begăi, prestaţia brigăzii a întărîtat ambele tabere, care l-au învinovăţit pe Iosif Kovacs că a tolerat, ba a şi încurajat, jocul dur. „Arbitrajul a fost o ruşine!”, nu s-a abţinut Eugen Neagoe, antrenorul Pandurilor adăugînd că „Alexa, Ganea şi Abiodun trebuiau eliminaţi”. Duminică, Adrian Comănescu i-a refuzat lui Mazilu, la 0-1, un 11 metri, cînd Bolohan i-a agăţat atacantului giuleştean piciorul de sprijin. În final, Rapid a învins-o pe U Cluj cu 2-1, dar dacă nu cîştiga?!

Numai şi acest inventar, chit că incomplet, demonstrează că „revoluţia” preconizată în materie de arbitraj n-a schimbat nimic. Din contră, a dus din lac în puţ. S-au înmulţit gafele, ele aparţinînd arbitrilor recent promovaţi, dar şi, deopotrivă, celor cu experienţă. Cînd a decis să-i îndepărteze pe cei 10, FRF a lăsat să se înţeleagă că aceştia, printre care Marian Salomir şi Heleşteanu, şi-ar fi pierdut credibilitatea. Implicit, că mai tinerii lor înlocuitori nu vor fi suspectaţi de rea-credinţă. La o adică, ar putea greşi pentru că sînt şi ei oameni, nu pentru că ar fi şmecheri, uşor de îndoit. Judecată corectă, atît că, din cît se vede, consecinţele ei întîrzie. Într-un moment în care fotbalul românesc progresează, arbitrajul continuă, din păcate, să-l tragă în jos, de aceea FRF e datoare să întoarcă foaia. Dincolo de nume şi de vîrstă, să-i păstreze în lotul A doar pe cei care merită. Care demonstrează că au valoare.