Complotul imaginar

… e de  părere că Gigi Becali are nevoie de diplomaţie, nu de bici, pentru a face pace cu suporterii Stelei

L-am auzit ieri pe Gigi Becali afirmînd că gestul zănatecului care a sărit să-l lovească pe portarul lui Charleroi, […]

… e de  părere că Gigi Becali are nevoie de diplomaţie, nu de bici, pentru a face pace cu suporterii Stelei

L-am auzit ieri pe Gigi Becali afirmînd că gestul zănatecului care a sărit să-l lovească pe portarul lui Charleroi, act absolut reprobabil, n-ar fi fost spontan. Pasămite, el s-ar fi înscris într-o conspiraţie mai largă, menită să provoace suspendarea terenului din Ghencea pentru întîlnirea cu Zaglebie Lubin. Altfel spus, în conflict cu patronul, un grup de indivizi ar fi căutat răul Stelei. Personal, n-aş merge atît de departe. Fără să am o explicaţie clară a smintelii amintite, n-aş pune-o totuşi pe seama unui complot. Mai degrabă aş atribui-o intenţiei tipului respectiv de a deveni, fie şi în sens peiorativ, cineva pentru o seară. Un personaj, mai şmecher şi mai tupeist decît colegii din galerie. Indiferent cum vor fi stat lucrurile, datele rămîn aceleaşi, iar Gigi Becali continuă să aibă o problemă serioasă cu simpatizanţii roş-albaştri. Nu cu toţi, dar cu destui. Ca atare, magnatul din Pipera trebuie să găsească urgent o soluţie pentru depăşirea actualului impas. Mă îndoiesc însă că va reuşi cu forţa, cum pare să-şi fi propus. Ca politician, s-ar cuveni să priceapă că nu va rezolva nimic ridicînd tonul, ameninţînd şi chiar bătînd cu pumnul în masă. El sau oricare altul ajuns într-o postură asemănătoare poate duce război cu un individ. La o adică, Gigi Becali ar ieşi învingător şi din lupta cu cîţiva. Dar nu va cîştiga niciodată bătălia împotriva tuturor, socotind că numărul contestatarilor săi e în creştere, nu în scădere. În interesul lui şi al echipei, are obligaţia să dovedească mai mult tact, mai multă chibzuinţă. Să fie diplomat.

S-a tensionat situaţia şi în Giuleşti, unde protestele la adresa lui George Copos se aud din ce în ce mai des. Izbînda din Supercupă a domolit focul, dar nu l-a stins. Abil, spre a trage de timp şi a mai calma spiritele, principalul acţionar al Rapidului anunţase că-i va aduce din Regie pe Tibi Bălan şi pe Varga. Balonul de săpun s-a spart însă repede, Vasile Şiman recunoscînd că n-a negociat nici un moment transferul celor doi. Renunţarea la fundaşul Rada, ba încă în favoarea rivalei din Ghencea, i-a înfierbîntat din nou pe suporterii vişinii. Asupra acestui aspect n-ar strica însă să zăbovim, lărgind cadrul discuţiei. Dacă dorinţa fanilor, care pretind totdeauna întărirea formaţiei de suflet, e justificată, merită înţeleasă, măcar pînă la un punct, şi rezerva patronilor. Nici un preţ nu-i prea mare pentru primii cînd vine vorba despre achiziţionarea unui jucător. Îl vor şi nu contează cît costă, că doar nu plătesc ei. Ceilalţi, pentru care fotbalul înseamnă şi business, sînt însă datori să calculeze în aşa fel încît să ţină balanţa în echilibru. Sînt roluri diferite şi nu trebuie confundate. Între a iubi şi încuraja o echipă, treaba suporterilor, şi a o subvenţiona, sarcina patronilor, se întinde o distanţă uriaşă, pe care ultimii n-o pot ignora. Concret, încasînd 800.000 de euro de pe urma lui Rada, Copos a gîndit că face o afacere bună şi şi-a asumat riscul de a se expune iar criticilor. Părerea mea, ca şi a altora, e că n-a greşit. Altădată da, acum nu.