Drum bun, Para!

… opinează că, după ce a jucat 7 ani în Ghencea, mijlocaşul Stelei trebuie înţeles, nu condamnat

Aşadar, Paraschiv pleacă în Italia, la Rimini. Născut pe 17 iunie 1981, părea să fie însă mai vîrstnic, iar explicaţia nu-i greu de […]

… opinează că, după ce a jucat 7 ani în Ghencea, mijlocaşul Stelei trebuie înţeles, nu condamnat

Aşadar, Paraschiv pleacă în Italia, la Rimini. Născut pe 17 iunie 1981, părea să fie însă mai vîrstnic, iar explicaţia nu-i greu de găsit: a debutat sub culorile Stelei, de care se desparte acum întîia dată, la doar 19 ani. Cum a mai evoluat de-atunci în 168 de meciuri de campionat şi în 46 de cupe europene, reiese clar că şi-a slujit echipa cu fidelitate. Dar şi cu eficienţă, căci a contribuit din plin la succesele repurtate pe parcursul ultimilor 7 ani, fiind vorba de trei titluri, de două Supercupe, de o calificare în grupele Champions League şi de una în semifinalele Cupei UEFA. Ca atare, dacă există fotbalişti ce n-au rămas datori faţă de propriile formaţii şi de propriii suporteri, în categoria respectivă, chiar în fruntea ei, ar trebui inclus şi Paraschiv. Care şi-a făcut mereu treaba cu ambiţie şi cu modestie. Chit că al doilea, după Lăcătuş, în clasamentul all time al prezenţelor steliste în cupele continentale, cel despre care scriu a stat adesea în umbra coechipierilor. Nu s-a rupt în figuri şi n-a pretins marea cu sarea. Dimpotrivă, a muncit temeinic şi a transpirat abundent. De toate astea, dar şi de altele, a ţinut cont şi Gigi Becali în clipa în care, răsplătind seriozitatea şi abnegaţia, a acceptat transferul lui Sorin Paraschiv fără să ceară o sumă importantă. Pentru serviciile aduse Stelei, acesta chiar merita lăsat să plece, fie şi pentru că Rimini, cu toate că în Serie B, îi oferă de 3 ori salariul din Ghencea.

Mulţi dintre fanii roş-albaştri dezavuează însă despărţirea de cel mai vechi component al actualului lot. Ba şi atacă, pe fondul unei animozităţi mai largi, gestul lui Gigi Becali. Ei afirmă că, în măsura în care ar fi ţintit obţinerea unei performanţe, patronul nu trebuia să-i dea undă verde lui Paraschiv. Nu agreează mişcarea şi pentru că mijlocaşul n-a ales un club renumit, ci unul de divizie secundă. Fiind de presupus că absenţa lui Paraschiv se va resimţi, suporterii sînt de înţeles. Dar, pe de altă parte, se cuvine înţeles şi jucătorul în cauză, deşi a optat pentru o grupare anonimă. În lipsa oricăror altor variante, el a calculat însă că va beneficia la Rimini de un contract de 3 ori mai mare decît cel din Ghencea. Ce materialist, au şi sărit unii, umblă să se pricopsească! Să zicem că aşa-i, dar şi să ne întrebăm deschis, fără ipocrizie, cîţi dintre aceia care dezaprobă atitudinea lui Paraschiv, puşi în situaţia acestuia, ar fi procedat altfel? Însuşi Loţi Bölöni, folosit adesea ca exemplu de verticalitate şi de profesionalism, recunoştea recent, după ce a bătut palma cu Al Jazira din Emiratele Arabe Unite, că “mă duc la arabi pentru bani” (Evenimentul zilei). În consecinţă, să nu ne grăbim să-l judecăm pe Paraschiv, iar să-l condamnăm nici atît. Pînă la urmă, indiferent dacă le convine sau nu celor din jur, fiecare are dreptul să-şi aleagă drumul în carieră şi, implicit, în viaţă. Normal ar fi ca simpatizanţii Stelei să-i mulţumească lui Sorin Paraschiv pentru modul în care a luptat pentru echipa lor de suflet şi să-i însoţească plecarea cu urări de bine.