Lucescu încotro?

După ce a scris și a tot scris că Lucescu, care-și va încheia în vară contractul cu Șahtior, va ateriza la Istanbul, cînd la Fenerbahce și cînd la Beșiktaș, presa turcă a dat-o la întors.

Deoarece antrenorul român a negat deschiderea oricăror tratative cu vreun club de pe malul Bosforului, ziarele și agențiile de-acolo s-au repezit să-și justifice minciuna! Din invenție în invenție, au fabulat că Lucescu trebuie să rămînă la Șahtior ca să nu piardă banii, imobilele și terenuri
le acumulate în Ucraina, o agoniseală de circa 50 de milioane de dolari!

Firește că în 11 ani, pe parcursul cărora a cucerit 20 de trofee, inclusiv Cupa UEFA în 2009, ML a cîștigat foarte bine. N-ar fi putut însă, și să nu fi cheltuit o grivnă, să strîngă averea calculată de otomani. Iar case și pămînturi la Do
nețk ori în zonă îi era imposibil să achiziționeze cît timp legea le interzice cetățenilor străini să cumpere proprietăți în Ucraina.

În consecință, nu i-a fost greu să dezmintă ba
zaconiile scornite la Înalta Poartă. A făcut-o în Turcia, dar și în Gazeta de ieri, într-un dialog cu Theo Jumătate.

Cu prilejul respectiv, a mărturisit că nu știe încotro o va apuca la vară. Absolut surprinzător, n-a exclus nici varianta de a continua cu Șahtior. El n-ar dori ca, părăsind primul o corabie aflată în pericol, să fie considerat fricos, chiar trădător.  Poate că are în vedere și să își țină băieții în priză cu speranța de a o prinde din urmă pe Dinamo Kiev, rivala ce pare în aceste zile scăpată decisiv în cursa pentru titlu.

Ar fi însă o adevărată minune, un miracol, ca Șahtior, silită de conflictul armat din Donbas să umble pe drumuri de la Kiev la Lvov și invers, să-și păstreze coroana de campioană. Cînd n-ai stadion propriu și nici suporteri, e utopic să te compari cu ce-ai fost. Mai degrabă te împaci cu soarta și încerci să mai dregi cîte ceva. Nițel, un pic.

Referitor la direcția în care se va îndrepta Lucescu dacă va pleca, sînt gata să pariez că nu va reveni să lucreze în țară. E cert. Între altele, din pricină că nu mai manifestă interes pentru echipa națională. Corect, l-a preocupat problema cîndva, dar au fost preferați alții și chestiunea a ieșit din actualitate. La aproape 70 de ani, îi va împlini pe 29 iulie, Mircea Lucescu nu se mai simte nici motivat, nici entuziast ca odinioară. I s-a luat, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Deși nu-l mai doare, rana încă nu s-a vindecat.

Altfel spus, zvonul că s-ar întoarce, rumoare încurajată de șefii FRF pentru a dobîndi un plus de credibilitate și de prestigiu în ochii opiniei publice, “ăștia au stofă dacă și Lucescu e cu ei!”, reprezintă o speculație fără cap și fără coadă.

Detaliul că tehnicianul Șahtiorului a mers în cantonamentul de la Mogoșoaia, unde a vorbit cu băieții și i-a îmbărbătat, n-a constituit decît un gest de curtoazie față de Puiu Iordănescu și față de “tricolori”. Nimic mai mult, nimic în plus.

Honni soit qui mal y pense, adică să-i fie rușine celui ce gîndește rău. Celui ce, asemenea unora dintre noi, gîndește cu păcat.