Bun venit, Ze Maria!

Deși n-a sedus nici la Piatra Neamț, unde a exercitat o dominare adesea stîngace, Steaua a învins cu 1-0, victorie în urma căreia, aspectul cel mai important, a mărit din nou la 7 puncte distanța față de a doua clasată. […]

Deși n-a sedus nici la Piatra Neamț, unde a exercitat o dominare adesea stîngace, Steaua a învins cu 1-0, victorie în urma căreia, aspectul cel mai important, a mărit din nou la 7 puncte distanța față de a doua clasată. Întrucît mai sînt de disputat 12 etape, e greu de crezut că Steaua mai poate pierde titlul. În opinia mea, e chiar imposibil.

Băieții lui Gâlcă au transpirat abundent sub Pietricica. I-au obligat să pună osul starea deplorabilă a unui teren pe care mai ușor se putea schia decît da pase și, pe de altă parte, replica peste așteptări a gazdelor, îndîrjită. În ciuda condițiilor vitrege, roș-albaștrii s-au bătut din răsputeri pentru fiecare minge. Au făcut-o atît cei considerați luptători, Papp, Varela, Tamaș, Prepeliță ori Breeveld, cît și colegii lor socotiți mai comozi. De pildă, alături de autorul unicului gol, de Rusescu, Cr. Tănase s-a dovedit cel mai activ dintre titularii trupei din Ghencea. A fost mai harnic și mai inspirat ca de obicei.

Dacă unii steliști au prins o zi mai slabă, Chipciu chiar a decepționat. Nu i-a ieșit nimic, ba a irosit două mari ocazii și a încurcat cîteva faze. Dar și corijenții au alergat ca maratoniștii. S-au străduit și ei. Tocmai pentru că s-au implicat total, jucătorii n-au lăsat impresia c-ar unelti împo
triva antrenorului, că l-ar lucra pe Gâlcă și l-ar vrea demis. Repet că scenariul respectiv e unul fantezist.

În altă ordine de idei, nu-s convins că Steaua 
a depășit eclipsa de formă, haideți să vedem și meciul cu Viitorul de duminică!

La rîndu-i, Ceahlăul n-a arătat ca o formație de locul 16, iar cu un pic de noroc ar fi reușit să evite înfrîngerea. De presupus însă că eșecul 
l-a scos din pepeni pe antrenorul sud-american Ze Maria, care a sărit după meci, inexplicabil și nejustificat, la gîtul “centralului” Marcel Bîrsan: “arbitrii au fluierat pentru Steaua, iar Steaua nu avea nevoie de așa ceva… Au existat unele episoade dubioase…”.

Cu tot respectul pentru Ze Maria, 41 de ani, 25 de selecții în “naționala” Braziliei, cîndva jucător la Flamengo, Vasco da Gama, Palmeiras și Cruzeiro, apoi la Parma, Perugia, Internazionale și Levante, dar n-are pic de dreptate. Nici măcar un dram.

S-a înfuriat degeaba deoarece Bîrsan, fără să fie cel mai talentat și mai charismatic dintre arbitri, n-a comis miercuri seara, în ciuda terenului mizerabil, nici o eroare majoră. Indiscutabil, deciziile bucureșteanului n-au influențat rezultatul final, Bîrsan oficiind onest. În litera și în spiritul regulamentului.  Poate că a provocat confuzie în prelungiri, cînd l-a eliminat pe Markovici, dar trecuse minutul 90 și zarurile fuseseră aruncate.

Astfel, manifestîndu-se zgomotos și ridicînd tonul asemenea confraților români, Ze Maria pare că s-a integrat în atmosfera fotbalului nostru, unul bîntuit de suspiciuni, de vorbe în răspăr și de acuzații nefondate. Întrucît se simte printre noi, iată, ca la el acasă, îmi permit să-l salut și, profitînd de ocazie, să-i aduc aminte că ultima frază din filmul „Unora le place jazz-ul” sună “Well… Nobody’s perfect…”. S-auzim de bine!