Nu mai zburdă, se chinuiește!

Numai 3.000 de steliști au venit la meciul cu CFR, ei fiind supărați din două motive. Deoarece Becali întîrzie să rezolve problema mărcii, dar și pentru că favorita lor joacă slab în acest sezon.Bramburit, mărunt, mocăit. Steaua nu mai zburdă […]

Numai 3.000 de steliști au venit la meciul cu CFR, ei fiind supărați din două motive. Deoarece Becali întîrzie să rezolve problema mărcii, dar și pentru că favorita lor joacă slab în acest sezon.Bramburit, mărunt, mocăit. Steaua nu mai zburdă ca anul trecut, ci se chinuiește să marcheze și să cîștige. A obținut o singură victorie clară din 5 partide, 3-0 cu Astra în Cupa Ligii, dar nici aceea convingătoare.

Să nu interpreteze amatorii de intrigi afirmațiile de mai sus ca reprezentînd o aroganță la adresa lui Gâlcă. Tehnician căruia eu, mînat de interese ori de simpatii, i-aș purta sîmbetele. Nici vorbă!  Dimpotrivă, personal, apreciez ce face Gâlcă. N-am cum să uit că, vînzîndu-i recent pe Szukala, pe Sînmărtean și pe Keșeru, Steaua a rămas fără coloană vertebrală, iar asta a îngreunat munca antrenorului. În plus, Gâlcă n-a contat duminică pe doi jucători importanți, pe Prepeliță și pe Adi Popa, ambii în stare de suspendare.

După cum s-a jucat cu CFR, o întreagă primă repriză în jumătatea de teren a campioanei, formația din Gruia se poate declara nemulțumită de rezultat. Nu-i însă nimeni de vină, doar cei în cauză, că Jazvici, Deac, Tiago Lopes și Negruț au ratat ocazii mari de gol. Oricum, Trică a dovedit curaj abordînd întîlnirea cu 2 atacanți împinși și cu 3 mijlocași ofensivi. A arătat curaj și, mai mult decît atît, stofă.

I-ar prinde însă bine să fie mai puțin vulcanic în gesturi și în declarații. La acest capitol, deși reacția unora dintre băieții lui trebuie să-l fi călcat pe nervi, cu precădere indolența lui N. Stanciu, Gâlcă a știut să se controleze. S-a stăpînit. Sportiv, el a recunoscut că “singurul lucru pozitiv din acest meci e că am cîștigat”. De acord cu el, absolut de acord.

Rezumînd, declinul echipei nu trebuie atribuit numai antrenorului, pus exclusiv pe seama acestuia. Nu-i un singur responsabil de regres, vinovăția e mai largă.

Clujenii s-au legat și de arbitrajul tînărului Andrei Chivulete, reproșîndu-i că nu l-a eliminat pe Bourceanu după faultul asupra lui Deac și că n-a dictat penalty cînd Rusescu l-a tras în careu pe Muniru. Consider că au dreptate doar pe jumătate. Dacă s-ar fi fluierat 11 metri la Muniru ar trebui acordate 10-15 penalty-uri pe meci, căci în fiecare partidă se văd numeroase asemenea țineri ușoare. În schimb, lui Bourceanu i se cuvenea cartonașul roșu deoarece intrarea lui cu talpa pe glezna adversarului merita mai mult decît galben. Cum faza respectivă s-a petrecut în minutul 17, partida putea lua altă turnură cu Steaua în inferioritate numerică.

Întorcîndu-ne în Ghencea, nu mă îndoiesc că, fie și cu emoții, Steaua își va păstra titlul. La fel, e posibil să triumfe în Cupa României și în Cupa Ligii. Dacă discutăm însă, subiect obligatoriu, despre calificarea în Champions League, obiectiv la care fanii ei visează cu ochii deschiși, lucrurile se încurcă și se pierd în ceață.

N-au decît să mă acuze unii că sînt dușmanul echipei și-i vreau răul, dar îndrăznesc să scriu că, la cum evoluează Steaua în prezent, șansele ei de a prinde grupele Ligii Campionilor sînt minime. Ori, nu vă supărați!, chiar egale cu zero.