Aniversări cu noroc

Jumătate de ceas, pînă la imensa ocazie irosită de Ad. Popa, care a tras alături din poziție excelentă, nu s-a jucat nimic în Parcul Romanescu. Am asistat la un fel de na-ți-o ție, dă-mi-o mie, bălmăjeală pricinuită de crisparea celor […]

Jumătate de ceas, pînă la imensa ocazie irosită de Ad. Popa, care a tras alături din poziție excelentă, nu s-a jucat nimic în Parcul Romanescu. Am asistat la un fel de na-ți-o ție, dă-mi-o mie, bălmăjeală pricinuită de crisparea celor două formații, dar și, prioritar, de condiția gazonului de pe Extensiv. Unul mai degrabă indicat pentru însămînțări decît pentru pase!

Minutul 30 a schimbat aspectul confruntării. În ciuda unei formule inedite, cu Rîpă retitularizat din septembrie 2014, cu Prepeliță învestit căpitan, în absența suspendatului Cr. Tănase, direct de pe lista exclușilor, cu Rusescu împins vîrf și cu Țucudean rezervă, Steaua s-a instalat în terenul Craiovei. Deoarece își băgase adversarul în corzi, era de bănuit că, sufocați, înghesuiți, presați, oltenii vor ceda curînd. Se anticipa că baricada lor se va prăbuși.

Să spunem însă că și arbitrul Marius Avram le-a ușurat viața campionilor după ce el însuși le-o îngreunase în faza în care, imediat după pauză, a trecut cu vederea faptul că Brandan l-a ținut pe Varela în careu!

Fluierînd în compensație, “centralul” a exagerat însă cînd i-a arătat al doilea cartonaș galben aceluiași Brandan. Indiscutabil, argentinianul faultase, numai că rareori se dictează eliminare în urma unui fault moale comis în zona centrală, rareori sau niciodată! Dacă adăugăm că Ad. Popa, singur față-n față cu Bălgrădean, a fost semnalizat aiurea în ofsaid și că Herghelegiu n-a primit lovitura liberă cuvenită cînd, într-un final dramatic, Papp l-a tamponat ca la hochei, ajungem la concluzia că temerile lui Cârțu vizavi de delegarea lui Avram s-au justificat.

În superioritate numerică, Steaua a părut singură pe teren, iar golul în poarta Craiovei, expresie bătătorită, parcă plutea în aer. Numai că a rămas acolo, deși Gâlcă, în criză de timp, a luat măsuri pentru întărirea atacului. L-a introdus pe Țucudean în locul lui Bourceanu, pentru ca, în disperare de cauză, să recurgă și la Tamaș! Modificările n-au avut nici un efect pe tabela de marcaj, care a încremenit la 0-0.

Steaua a continuat să domine pe cît de autoritar, pe atît de steril, fără pumn și fără orizont. În replică, tot mai timidă în ofensivă, însă betonată în apărare, Craiova s-a apărat la baionetă, uneori eroic, iar în final a smuls un egal prețios. Unul obținut cu sudoare, dar și cu șansă, deși nu-i puțin lucru să te închizi ermetic cînd ești obligat să evoluezi aproape o repriză cu un om în minus.

E ceea ce trebuie să-și fi propus Cârțu, conștient că Steaua e mai bună, mai puternică, mai valoroasă. Tocmai deoarece plusul de calitate nu s-a materializat, Săndoi și Bawab au putut să-și considere aniversările de duminică, la 50 de ani primul, la 30 celălalt, ca momente cu adevărat norocoase.

Simplificînd, Steaua s-a împiedicat în propriu-i asalt haotic, în timp ce Craiova nu s-a predat grație încrederii cîștigate pe baza a 12 meciuri fără înfrîngere. În Bănie, fotbalul a fost mereu și o stare de spirit.