Arbitrul, inamicul public!?

După surpriza Steaua-Rapid, 0-1, ambele tabere l-au atacat la baionetă pe Cristi Balaj, arbitrul român  cu cea mai bună prestație în ultimele sezoane. Roș-albaștrii i-au reproșat băimăreanului că le-a refuzat un penalty în prelungiri, iar giuleștenii că nu l-a eliminat […]

După surpriza Steaua-Rapid, 0-1, ambele tabere l-au atacat la baionetă pe Cristi Balaj, arbitrul român  cu cea mai bună prestație în ultimele sezoane. Roș-albaștrii i-au reproșat băimăreanului că le-a refuzat un penalty în prelungiri, iar giuleștenii că nu l-a eliminat pe Papp în minutul 54. De acord, “centralul” a greșit în ambele faze.

Cronologic, aflat în imediata apropiere a suprafeței de pedeapsă, Papp l-a agățat pe Gecov, scăpat spre poartă, din postura de ultim apărător, în vreme ce Borda l-a călcat pe N. Stanciu în careu. Eliminare clară și 11 metri indiscutabil.

În condițiile în care au cîștigat, rapidiștii nu mai au motive să fie foarte porniți împotriva arbitrului. Steliștii însă da, roș-albaștrii socotind, altminteri justificat, că ar fi putut egala în final. Numai că, privind cu atenție contactul incriminat (foto), trebuie să-i acordăm lui Balaj circumstanțe atenuante. Pentru că N. Stanciu s-a expus singur lăsîndu-și piciorul în spate și pentru că Borda și-a călcat adversarul din neglijență, fără să fi căutat asta.  Continuîndu-și alergarea în mod firesc, rapidistul a urmărit balonul, nu adversarul. Arbitrul s-a uitat și el după balon.

Cum n-au văzut faultul respectiv nici adiționalul George Rădulescu, nici asistentul Sebastian Gheorghe, mă îndoiesc că-l putea vedea “centralul”, deși era excelent plasat. L-a prins camera TV din spatele porții lui Buchta, doar ea, nu și altele, iar noi ne-am lămurit tîrziu, după ce am analizat și răsanalizat imaginile video. În măsura în care nu-i normal să-i ceri unui om, fie el purtător al ecusonului FIFA, să se ia la întrecere cu o mașină, eroarea lui Balaj, recunoscută bărbătește și de cel în cauză, nu poate fi negată. Deși n-a fost comisă cu rea-credință, nu e de negat. Atît că greșelile incluse în categoria omenești trebuie tratate cu înțelegere, nu cu țîfnă. Fără dușmănie.

Mi-e teamă însă că de cele mai multe ori îi judecăm prea aspru pe arbitri, că exagerăm. Le pretindem să decidă în cîteva fracțiuni de secundă ceea ce nouă, celorlalți, ne e imposibil să tranșăm în cîteva ceasuri, chiar zile! E și cazul lui Istvan Kovacs, pe drept repudiat că nu l-a eliminat pe Mureșan, agresorul lui Rusescu din meciul Tg. Mureș-Steaua, dar pe nedrept acuzat că sîmbătă, la Gaz Metan-Botoșani, n-a acordat 11 metri la hențul lui Muth. Părerea mea și a altora e că nu se impunea penalty.

Într-adevăr, mingea l-a lovit în mînă pe medieșean, însă acesta n-a avut intenția să se ajute de mînă. Pur și simplu, mingea i-a sărit din picior, nimic altceva. Iar unde nu-i intenție, nu-i henț.

Asumîndu-mi riscul de a fi contrat, ba și beștelit, observ că de cîte ori îi luăm în cătare pe arbitri, neglijăm un aspect important. Anume că, spre deosebire de ce se întîmpla înainte de 1989, cînd cavalerii fluierului erau doctori, ingineri, economiști etc., ei au trecut la profesionism și arbitrajul a devenit strict pîinea lor. Albă, dar cîștigată nu atît de ușor cum își imaginează destui. Ci cu alergări zilnice, cu drumuri repetate, cu antrenori personali, cu ședințe de masaj etc. Cu bagajul mereu la ușă. Cînd scriem, precum tînărul coleg și prieten Dan Udrea, ziarist remarcabil, că Istvan Kovacs a stat prea puțin pe tușă 5 etape după gafa de la Tg. Mureș, uităm că un arbitru oficiază 8 luni pe an ca să trăiască 12. Nici măcar componenții listei FIFA nu se întrețin din alte surse.

În orice domeniu, deci și în acesta, cine greșește trebuie să plătească, iar cei menționați mai sus nu-s scutiți.  Logic e s-o încaseze și ei. Dar nu-s de pus la zid doar pentru că una lume crede că se pricepe la arbitraj și, încă mai trist, că ea are totdeauna dreptate.