Să terminăm cu ipocrizia!
Curtat de multe echipe, Claudiu Keșeru s-a înțeles pentru 2 ani și jumătate cu clubul qatarian Al Gharafa, de la care el va primi 2,5 milioane de euro, iar Steaua 2,7. Concret, golgeterul Ligii 1, autor a 12 goluri, va […]
Curtat de multe echipe, Claudiu Keșeru s-a înțeles pentru 2 ani și jumătate cu clubul qatarian Al Gharafa, de la care el va primi 2,5 milioane de euro, iar Steaua 2,7. Concret, golgeterul Ligii 1, autor a 12 goluri, va avea la Doha un salariu triplu față de cel din Ghencea. Argumentul respectiv trebuie să fi cîntărit greu în alegerea sa. Probabil decisiv.
Dincolo de amănuntul că Steaua, pînă la limpezirea situației o să-i spunem ca mai înainte, mai mult cedează jucători decît aduce, să convenim că opțiunea lui Keșeru a surprins! Fie și numai deoarece Al Gharafa, care s-a chemat o vreme Al Ittihad, toate formațiile arabe se cheamă așa?!, ocupă locul 7 în Qatar. A fost cîndva o forță, perioadă în care i-au purtat culorile francezul Desailly și brazilianul Juninho Pernambucano, dar nu mai e. N-a mai cîștigat campionatul Qatarului din 2010 și Cupa Emirului din 2012.
Ca o curiozitate, deși antrenorul ei se numește Marcos de Castro, acesta e mai cunoscut drept Paqueta, poreclit astfel după insula pe care s-a născut, plasată în Atlantic, aproape de Rio. De reținut că brazilianul alintat Paqueta a condus selecționatele Under 17 și Under 20 ale țării sale la titlul mondial. E clar, Keșeru va avea de la cine și ce învăța.
Revenind, nu mă îndoiesc că unii îl vor condamna pe Claudiu, sau măcar îl vor ironiza, că a plecat să joace printre dune, printre cămile. La luatul peste picior și la datul peste nas nu avem rivali. Vorba regretatului Traian Tomescu, sîntem campionii lumii.
Aceiași vor arăta cu degetul spre Keșeru pentru că a lăsat-o pe Steaua cu ochii-n soare, cînd mai avea contract pînă în vara lui 2016, dar și pentru că, semnînd în Golf, a pierdut echipa națională. Sau, în cel mai fericit caz, e în pericol s-o piardă. Iar asta într-un moment în care, deși a debutat în echipamentul tricolor abia pe 11 octombrie 2013 la 4-0 în Andorra și a mai prins doar meciurile cu Irlanda de Nord și Danemarca, Claudiu era în cărți. Părea pe cai mari, fiind adesea lăudat de Iordănescu.
Sigur că o hotărîre precum cea în discuție e armă cu două tăișuri. Te poate urca ori, dimpotrivă, te poate coborî. N-are rost însă, părerea mea, să-i facem morală lui Claudiu, să-i batem obrazul, în condițiile în care, luînd drumul Qatarului la peste 28 de ani, împliniți pe 2 decembrie 2014, el a căutat, și a reușit, să-și asigure viitorul din punct de vedere financiar.
Să admitem că, la un milion de euro pe sezon, oferta de la Al Gharafa era de nerefuzat. Haideți să terminăm cu ipocrizia, cu teatrul, cu patriotismul de paradă și să recunoaștem că, dacă am fi fost noi în situația lui Keșeru, am fi procedat la fel!
În fond, s-au dus la capătul pămîntului după bani, exclusiv după bani, oameni de fotbal cu adevărat celebri, Lippi și Eriksson în China, suedezul și în Thailanda, Zico chiar la Al Gharafa, dar și în India, imitat de Del Piero și de Trezeguet, Scolari în Uzbekistan și Rivaldo în Angola, iar lista “mercenarilor” e infinit mai lungă, de aceea nu înțeleg de ce-ar trebui blamat Claudiu Keșeru. Chiar nu trebuie.