Steaua anostă

Rămasă fără marca tradițională, cîștigată în instanță de Ministerul Apărării Naționale, Steaua a depus la OSIM cerere pentru o altă emblemă. Că ea, o stea cu 8 colțuri, reprezintă un străvechi semn creștin are mai puțină importanță. La fel și […]

Rămasă fără marca tradițională, cîștigată în instanță de Ministerul Apărării Naționale, Steaua a depus la OSIM cerere pentru o altă emblemă. Că ea, o stea cu 8 colțuri, reprezintă un străvechi semn creștin are mai puțină importanță. La fel și detaliul că aduce cu sigla Serviciului Român de Informații, care înfățișează tot o stea cu 8 colțuri, doar că mai teșită. Important e că noua formă, cu acronimul FCSB înscris pe fond galben, nu roș-albastru, e urîtă, banală, insipidă.

Dac-ar fi numai părerea mea că sigla dezamăgește, ori a unui grup restrîns, n-ar conta foarte tare. În fond, pe autocarul echipei tronează o cruce imensă și n-a ieșit iureș. Cu sigla e însă altceva, din moment ce fanii se declară contra ei într-o proporție covîrșitoare. În cadrul unui sondaj GSP, 55 la sută din respondenți au numit-o jalnică, 14 la sută frumoasă, 8 la sută acceptabilă, în timp ce 23 la sută s-au pronunțat pentru renunțarea la ea! Deoarece ancheta a cuprins 16.000 de persoane, evident că ne referim la un eșantion convingător. Adică imposibil de ignorat.

Dincolo de faptul că Gigi Becali ar merita lăudat pentru ce-a construit în Ghencea după 2003, în aceeași măsură însă și criticat, indiscutabil că Steaua n-ar fi ce e fără suporterii săi. Fără iubirea și fidelitatea acestora. De altfel, pe lîngă rezultate, doar fanii pot transforma o echipă în brand. Un nume în renume. Am spus-o și repet, ruptura între MApN și FC Steaua nu servește nimănui. Parte din vină aparține generalilor, pretențiilor lor exagerate, de stăpîni ai inelelor. Alta lui Becali însuși, care în vara lui 2011 ștergea pe jos cu șefii din minister și din Clubul Sportiv al Armatei, acuzîndu-i de “mentalitate comunistă și analfabetism juridic”! Altă dovadă dintre atîtea că ex-parlamentarul și-a făcut rău singur. A pătimit din pricină că a scăpat caii, dar și pentru că, trădîndu-și pornirile generoase, a vorbit aiurea. Mai grav, s-a crezut buricul pămîntului, un fel de Papa de la Roma, dacă nu și mai mult!

Dar nu pentru a-l caracteriza pe finanțatorul Stelei m-am apucat de prezentele rînduri. Lovit pe drept ori pe nedrept, nu-s autorizat să judec, Becali e la Poarta Albă, așa că nu mă alătur celor care dau în el. Să-și poarte crucea! Îl pomenesc însă deoarece în spatele lui se găsește cea mai iubită echipă din România, campioana națională și purtătoarea stindardului fotbalului nostru.

Plecînd de la adevărul de mai sus, apreciez că patronul și cei din anturajul său greșesc atunci cînd, prizonierii unui orgoliu excesiv, re fuză să trateze cu reprezentanții MApN și, întorcîndu-le spatele, propun o nouă siglă, respinsă însă ferm de masa susținătorilor roș-albaștri. Opinia mea e că, în loc să discute cu pistoalele pe masă, Becali și ai săi ar trebui să realizeze că verdictul justiției e ireversibil și, în limitele decenței, să mai lase de la ei, să cedeze. Plătind o compensație, să înțeleagă că realismul nu-i un semn de slăbiciune, ci de maturitate. Adesea și de înțelepciune.