Fără glorie, dar bine ș-așa!

Dacă Paatelainen a început meciul de la Helsinki cu aceeași garnitură cu care terminase sîmbătă partida de 1-1 cu Grecia, Pițurcă a schimbat 4 jucători și 5 posturi față de egalul cu Ungaria din aceeași zi. Că l-au obligat forma […]

Dacă Paatelainen a început meciul de la Helsinki cu aceeași garnitură cu care terminase sîmbătă partida de 1-1 cu Grecia, Pițurcă a schimbat 4 jucători și 5 posturi față de egalul cu Ungaria din aceeași zi. Că l-au obligat forma și indispoziția unor jucători sau că a fost hotărîrea lui, contează mai puțin. Important e că PLUSUL DE OMOGENITATE AL GAZDELOR s-a văzut aseară în prima repriză, pe parcursul căreia, surprinzător de cuminți, „tricolorii” au stat mai mult la cutie.

Cine și-a imaginat că nordicii se pricep doar la hochei pe gheață, la schi și la sărituri de la trambulină și-a dat seama repede că s-a păcălit. Cîțiva dintre elevii lui Paatelainen, în frunte cu Moisander și Eremenko, au arătat că știu și cu balonul rotund, cu „coțofana”. Într-adevăr, „naționala” lor nu-i una de temut, însă nu-i nici de neglijat. Vînjoasă, muncitoare, aleargă din răsputeri, a învățat să paseze și să pună presiune, A PROGRESAT SERIOS. E o echipă onorabilă din eșalonul secund al fotbalului continental, o echipă de mîna a doua.

Din păcate, acestui adversar modest trupa lui Pițurcă i-a răspuns aproape o repriză cu un joc lipsit de entuziasm, de lumină și de spectacol. PREVIZIBIL, ANOST, ȘTERS. Într-un cuvînt, neconvingător. Deși Chipciu și Pintilii au încercat unele ruperi de ritm, iar Torje cîteva șarje, repriza s-a încheiat cu un 0-0 ce trebuie să-i fi nemulțumit pe finlandezi, ceva mai iuți, mai insistenți, mai periculoși. Totuși, CEA MAI CLARĂ OCAZIE A PRIMEI REPRIZE i-a aparținut lui Hoban, care a șutat alături.

Consemnată imediat după pauză, intrarea lui Sînmărtean ne-a făcut să sperăm că, urmînd exemplul șefului de orchestră, „tricolorii” vor schimba registrul și, o dată cu el, tabela de marcaj. N-AM SPERAT DEGEABA, Stancu reluînd cu capul în gol mingea trimisă din corner de Sînmărtean. Deoarece Ring va primi 3 minute mai tîrziu al doilea cartonaș galben, părea că soarta meciului s-a decis.

Spre satisfacția noastră, așa s-a și întîmplat. În ciuda faptului că finlandezii s-au împăcat greu cu ideea înfrîngerii, însă n-au avut de ales, românii s-au instalat la cîrma partidei și n-au mai plecat de acolo. Mobilizați de un Sînmărtean care parcă nu lovește mingea, ci o dezmiardă, băieții lui Pițurcă au ținut liniile sus și, recîștigîndu-și siguranța de sine, au reușit chiar să mărească diferența la 2-0. A ÎNSCRIS ACELAȘI B. STANCU, SERVIT DE ACELAȘI SÎNMĂRTEAN, FELICITĂRI AMBILOR!

Să convenim că n-a fost nici victoria cea mai ușoară, nici cea mai frumoasă. Numai că, indiferent cum e obținută, o victorie înseamnă trei puncte și trebuie tratată ca atare. Cea de la Helsinki, fie și realizată fără glorie, ARE MERITUL DE A NE MENȚINE ÎN CĂRȚILE CALIFICĂRII. Scopul scuză mijloacele, nu?