“Naționala” iar datoare
În repetate rînduri, echipa României s-a salvat prin rezultat, nu prin prestație. Dezamăgea, dar obținea un scor care împingea evoluția în plan secund. Așa s-au petrecut lucrurile și în meciul cu Ungaria, la capătul căruia trebuie să socotim egalul de […]
În repetate rînduri, echipa României s-a salvat prin rezultat, nu prin prestație. Dezamăgea, dar obținea un scor care împingea evoluția în plan secund. Așa s-au petrecut lucrurile și în meciul cu Ungaria, la capătul căruia trebuie să socotim egalul de 1-1 ca un rezultat bun pentru noi. Firește, slab față de ce-am așteptat, echitabil însă, corect, în raport cu ce s-a întîmplat pe gazon. Să recunoaștem că ne-a zburat glonțul pe la ureche!
Dacă echipa a jucat cu ambiție și forță o repriză, mulțumitor, nu senzațional, cum va aprecia Chipciu, ea s-a stins ca lumînarea după pauză și, împinsă în jumătatea proprie, a tremurat serios. Deși mediocri, ungurii au profitat de retragerea “tricolorilor” și mielușeii lui Dardai au devenit dintr-o dată lupi. Fără ajutorul nostru n-ar fi izbutit însă niciodată, noi i-am ajutat să reintre în meci, le-am ridicat mingea la fileu!
Evident că în urma războiului se reped vitejii să-l critice pe Pițurcă ori chiar să-l beștelească. De data asta însă selecționerul o merită deoarece nu i-a ieșit nimic. Nici garnitura de start, nici strategia, nici schimbările. I-a lipsit inspirația.
I se poate reproșa că, temător, a început cu doi închizători și a terminat cu ei. Că l-a ținut 84 de minute în teren pe Maxim, anonim ca și Chipciu. Amîndoi au transpirat degeaba. Că, surprinzător și regretabil, l-a înlocuit pe Sînmărtean, cel care reușise momente de reală virtuozitate, încîntătoare. Mai departe, că l-a păstrat pînă la final pe autorul golului, pe Rusescu, care n-a cîștigat nici măcar un duel în repriza a doua! Peste ceilalți s-au situat veteranii Sînmărtean și Raț, interesant, cei mai în vîrstă componenți ai lotului!
În rest, toți au decepționat mai mult ori mai puțin. Tătărușanu a avut o singură minge de apărat și a scăpat-o în poartă, iar după ce a intrat Tănase, jocul nostru a pierdut din viteză și din conținut, din lumină. A murit.
Greu de spus ce a gîndit Pițurcă și de ce a acționat astfel. Dacă Sînmărtean a vrut el să iasă sau dacă selecționerul a decis așa ca să-l menajeze pe stelist pentru Helsinki. Inițial, jucătorul a spus una, apoi a dat-o la întors! Oricum, dacă Sînmărtean va fi titular marți, vom trage concluzia că Pițurcă a încurcat calculele. Că a greșit.
Nu vom ști cu precizie nici de ce “tricolorii” au făcut pasul înapoi după reluare. Aceștia au mărturisit că nu Pițurcă a ordonat retragerea, ci că ei s-au simțit storși, epuizați. N-avem de ce să nu-i credem pe Chipciu și pe Maxim, ceea ce nu-l disculpă pe antrenor. Întrucît nu contează ce cere sau nu cere acesta echipei, ce o învață, ce îi recomandă. Contează ce și cum arată echipa, de ce-i ea capabilă. Or, din păcate, “naționala” României a arătat rău sîmbătă și a rămas din nou datoare.
Fără să dramatizăm egalul cu Ungaria, situat parcă mai aproape de înfrîngere decît de victorie, trebuie să-l privim cu seriozitate și chiar cu îngrijorare, nu să-l bagatelizăm ca Pițurcă! Doar și în ideea că, dacă se va repeta în Finlanda, îi va transforma pe băieții noștri din favoriții grupei în niște outsideri ce vor sta, în stilul minimal din campaniile anterioare, la ce-o da Dumnezeu. La mîna altora și la mica ciupeală.