Gâlcă și Dică

E și opinia mea că Gâlcă trebuia să-l ia pe Dică la Kiev, chiar dacă n-ar fi avut neapărată nevoie acolo de 3 secunzi. Nu era cazul să-l lase acasă numai și pentru că, marcînd două goluri în victoria obținută acum […]

E și opinia mea că Gâlcă trebuia să-l ia pe Dică la Kiev, chiar dacă n-ar fi avut neapărată nevoie acolo de 3 secunzi. Nu era cazul să-l lase acasă numai și pentru că, marcînd două goluri în victoria obținută acum 8 ani în Ucraina, Dică le putea servi drept exemplu lui Keșeru et Comp. I-ar fi ambiționat pe roș-albaștri. I-ar fi mobilizat.

Mai departe, consider însă că se face prea mare tam-tam pe seama raporturilor dintre cei doi. Că se discută exagerat și inutil. Ultimul episod al serialului “Ruptura din Ghencea” s-ar fi petrecut duminică la Galați, unde Dică n-a mai avut loc alături de Gâlcă pe banca tehnică și, din dispoziția acestuia, a ajuns să stea într-un spațiu adițional laolaltă cu preparatorii fizici!  Din care cauză, au înflorit interpretările și au continuat speculațiile, s-a simțit persecutat, chiar umilit.

N-ar strica să punem lucrurile la punct sau măcar să încercăm. Adică să judecăm că, sub aspect tehnic, Gâlcă e șeful la Steaua și, ca atare, hotărîrile sale trebuie executate întocmai, nu puse sub semnul îndoielii. Cu atît mai puțin contestate. Inclusiv Dică, indiferent că s-a întors în vestiar cu aprobarea lui Gâlcă ori numai la sugestia lui MM, e dator să se conformeze. Să asculte de antrenorul principal, șeful lui direct. Altminteri, dacă la o echipă, oricare ar fi ea, fiecare membru al staff-ului ar acționa în voia lui, ar ieși o harababură de nedescris. Iar la Steaua trebuie să fie cu atît mai mari ordinea și disciplina cu cît conducătorii clubului nu se află în libertate.

Altceva m-a deranjat la Gâlcă și nu mă sfiesc să i-o spun. Duminică, beneficiind de superioritate numerică încă din minutul 16, în care arbitrul Cătălin Popa l-a eliminat pe Helder Tavares, Steaua a învins clar la Galați. Un 3-0 sec, confortabil, detașat. Totuși, la finalul partidei, noul antrenor al Oțelului, Selymes, a atacat vehement prestația “centralului” piteștean căruia i-a imputat că s-a grăbit să-i arate portughezului amintit primul cartonaș galben.

Sincer, și mie mi s-a părut la fel, dar n-are a face. Nu-i obligatoriu să primești avertisment dacă, fără intenția de a lovi, aterizezi pe piciorul unui adversar.

După Selymes, reporterița de la Look Tv i-a pus și lui Gâlcă întrebarea despre cartonașele arătate lui Tavares. Surprinzător, dar logic, stelistul a ocolit un răspuns ferm, motivînd că “deciziile aparțin arbitrului”, “că de pe margine nu se distinge prea bine” etc. Într-un cuvînt, a scăldat-o și, ca să mai fiu o dată sincer, l-am înțeles. Probabil că s-a jenat să-i dea dreptate lui Selymes, așa că a ales să nu se pronunțe. Să fenteze.

De acord, cu o singură obiecție: meciul de 1-3 din Europa League, la capătul căruia a comentat cum că “arbitrajul ne-a fost ostil și a influențat rezultatul”, “îmi doresc să nu mai avem parte de asemenea arbitraje” etc., n-a fost urmărit de Gâlcă tot din marginea terenului, tot de pe bancă?! Cum la Kiev a văzut foarte limpede, iar la Galați nu, deduc că, din păcate, antrenorul roș-albastru vede doar ce și cînd îi convine, doar ce și cînd îi place. Să mă scuze, dar asta nu-l onorează.