Înger și demon
O primă repriză mai degrabă anonimă în acest Steaua – Ludogoreț, cu o singură ocazie de gol irosită însă de Chipciu în minutul de prelungire. În rest, o tatonare repetată, cu rare incursiuni în careu.
Am văzut o campioană a […]
O primă repriză mai degrabă anonimă în acest Steaua – Ludogoreț, cu o singură ocazie de gol irosită însă de Chipciu în minutul de prelungire. În rest, o tatonare repetată, cu rare incursiuni în careu.
Am văzut o campioană a României mai puțin lucidă ca de obicei și una a Bulgariei făcînd parte din categoria echipelor curățele, onorabile, dar fără clasă, fără anvergură. Sub valoarea Stelei, însă nu departe de ea, cam din aceeași familie.
Steaua a vrut din start, numai că a mizat prea tare doar pe sprinturile lui Sînmărtean, unicul cu adevărat periculos pentru poarta adversă. Sclipitor, Sînmărtean a primit cadou un penalty, el s-a împiedicat de piciorul lui Minev, unsprezece metri pe care Chipciu l-a tras prost. A fost momentul în care, mai insistent decît pînă atunci, fanii roș-albaștri s-au întrebat de ce Gâlcă nu l-a titularizat pe golgeterul Keșeru, vîrf de meserie?!
După pauză partida s-a încins, iar Ludogoreț a scos colții. A avut repede două situații favorabile, între care și o bară. După ce, mutarea cerută de tribună, Keșeru a intrat în locul lui Stanciu, dornic, însă bramburit, meciul s-a iuțit și s-a transformat într-unul pe contre. Steaua a preluat inițiativa, a sporit presiunea, dar nici Ludogoreț n-a rămas datoare, răspunzînd cu cîteva contraatacuri veninoase.
Pe fondul jocului de așteptare al bulgarilor, cărora o remiză albă le convenea de minune, întîlnirea părea să se îndrepte irevocabil și inechitabil spre un final fără gol. Nici măcar Keșeru nu s-a dovedit soluția salvatoare, care a venit însă de la Chipciu, autorul unui gol in extremis, care poate fi al calificării.
Înaintea realizării lui Chipciu din minutul 88, mă pregăteam să scriu că în returul din capitala Bulgariei totul e posibil. Sigur că e, numai că datele problemei s-au schimbat și Steaua pornește ca favorită, în ciuda faptului că n-a reușit la București să entuziasmeze. Pînă la urmă, nu contează impresia artistică, ci tabela!