Curajul lui Stoican

Cînd m-am apucat de gazetărie, în urmă cu peste 4 decenii, sportul arăta altfel, inclusiv fotbalul. Nu era așa profi, dar nici subjugat rezultatului ca azi, mercantil și egoist. Asaltul banilor, din ce în ce mai mulți și, mai nou, […]

Cînd m-am apucat de gazetărie, în urmă cu peste 4 decenii, sportul arăta altfel, inclusiv fotbalul. Nu era așa profi, dar nici subjugat rezultatului ca azi, mercantil și egoist. Asaltul banilor, din ce în ce mai mulți și, mai nou, din ce în ce mai suspecți, a schimbat lucrurile din rău în mai rău. Cum nu-i firesc, iar moral nici atît, să plătești 100 de milioane de euro ca să achiziționezi un jucător, cît a dat Real Madrid lui Tottenham pentru galezul Gareth Bale, e clar că s-a stricat ceva. Că mașinăria lumii s-a deteriorat și judecata acesteia pare s-o fi luat-o razna ori chiar a luat-o! Să lăsăm însă teoria și să venim la prezent.

Deunăzi, galeria lui Dinamo, mă rog, o parte a ei, și-a exprimat intenția de a merge la Sofia pentru a-l încuraja pe Moți în returul dintre Ludogoreț și Steaua, programat în play-off-ul Champions League. Nimic spectaculos pînă aici, deși aceiași suporteri nu prea s-au sinchisit de fundașul plecat din Ștefan cel Mare în 2012. Nu-mi aduc aminte să fi traversat vreodată Dunărea spre a-l aplauda pe fostul “cîine”, spre a-l îmbărbăta și a-l felicita pentru cele două titluri realizate cu formația din Razgrad.

N-ar face-o nici acum dacă n-ar intra în discuție o partidă cu Steaua, eterna rivală a lui Dinamo, dușmanul numărul 1 de-o viață. Concret, nu pentru a-l stimula pe Moți vor bate fanii roș-albi drumul pînă la Sofia, unde ultrașii lui ȚSKA ascut securea războiului, ci pentru a manifesta împotriva Stelei, pentru a o fluiera! În fond, vorbim despre o galerie care sărbătorește an de an, cu fast, incendierea peluzei din Ghencea și chiar se fălește cu asemenea ispravă!

În context, nu credeam că Flavius Stoican va ataca un subiect mai degrabă delicat. Mă așteptam să-l ocolească spre a nu-i înfrunta, fie și indirect, pe suporterii din Groapă. Spre a-i menaja și a nu se lua în gură cu ei. Fără să se dezică de aceștia, a căror inițiativă a lăudat-o cu jumătate de gură în încercarea de a calma spiritele, antrenorul dinamovist a mărturisit că “eu susțin românii și sper ca Steaua să cîștige!”. Gest frumos, de om cu coloană vertebrală, reacție menită să demonstreze că Stoican are obraz, are curaj și are personalitate.

Ca tehnician, îi mai rămîn destule de dovedit. Din punctul de vedere al caracterului, a absolvit însă un examen important.

Regretabil, asemenea gesturi exemplare s-au rărit în societatea și, pe cale de consecință, în sportul actual. Mai trist, ele nici nu mai sînt prețuite la valoarea de altădată. Se pierd, trec neobservate. Iată de ce internauții nu se vor repezi să comenteze această notiță. Altfel ar sta situația dac-ar fi ceva de contestat, atunci chiar s-ar înghesui.