Idolii deveniți simpli muritori

Se vedea cu ochiul liber că Brazilia nu e ce visau suporterii să fie și nici Neymar un lider de talia lui Pele, Romario ori Ronaldo. Dar ne-am zis că, împinsă de spectatori și ajutată de arbitri, o va scoate […]

miercuri, 9 iulie 2014, 4:07

Se vedea cu ochiul liber că Brazilia nu e ce visau suporterii să fie și nici Neymar un lider de talia lui Pele, Romario ori Ronaldo. Dar ne-am zis că, împinsă de spectatori și ajutată de arbitri, o va scoate totuși la capăt. Că știe Felipão ce face și că Seleçao va fructifica pînă la urmă avantajul terenului propriu și va cuceri al șaselea titlu mondial. Tîrîș-grăpiș, dar îl va cuceri. Ne-am păcălit foarte rău.

Lipsită de Thiago Silva și de Neymar, Brazilia a trăit în semifinala cu Germania cea mai teribilă dramă din istoria ei, cea mai mare umilință. A arătat ca o echipă buimacă și, deopotrivă, neputincioasă, suferindă de multe boli. Cu mijlocul rupt, mai ales de reumatism, de sciatică. Ca atare, pe măsură ce nemții marcau gol după gol, au înscris de 4 ori între minutele 23 și 29!, ne-am apucat să căutăm sinonime pentru dezastru. Cele găsite, nenorocire, cataclism, apocalipsă, năpastă, catastrofă etc., ne-au reamintit de eliminarea din grupe a Spaniei, campioana lumii în 2010.

Cotați ca fiind exemplu de organizare, dar mai puțin inventivi și dezinvolți, nemții au răsturnat însă toate judecățile. Implicit, toate pronosticurile. Mai imaginativi și mai exuberanți, ei au fost artiștii, virtuozii pe lîngă care vedetele lui Felipão arătau ca niște copii de mingi, de parcă un regizor nebun ar fi încurcat distribuția și ar fi inversat rolurile!

Seleçao a început partida cu 11 idoli și a terminat-o cu 11 muritori de rînd, pierduți și complexați. Dincolo de faptul că aceștia, componenții unei garnituri cu nume umflate, s-au întrecut în greșeli, să admitem că am greșit și noi. În special atunci cînd, analizînd șansele trupei auriverde, am crezut mai tare în legendă decît în realitate, mai tare în trecut decît în prezent. Am gîndit că brazilienii au rămas aceiași campioni și n-au rămas.

Greu de spus dacă acest stupefiant 7-1 anunță sfîrșitul unei supremații, chiar al unei epoci. Sigur e însă că-l poate aduce în discuție.

Comentarii (64)Adaugă comentariu

paraipan (1 comentarii) • 9 iulie 2014, 21:23

nea’ Ovidiu esti praf, s- vazut cu ochiul liber ca Germania v-a cistiga acest CM, Brazilia a fost varza in toate meciurile din grupe.

Che Guevara (363 comentarii) • 9 iulie 2014, 21:45

Nemtii au dat toate golurile la fel. Nu e de vina Scolari pentru ca Brazilia a pierdut, dar e de vina pentru proportiile nemasurate ale scorului. Cand iei bataie ca in curtea scolii si toate golurile se dau de pe benzi, cand mingea se plimba prin careu si nu o respinge nimeni inseamna ca ai probleme cu tactica si iti dai demisia TU ca antrenor.

Clau (107 comentarii) • 9 iulie 2014, 21:57

Bazileoane, stai calm ca in materie de cultura, scoala, limbi straine, carti, Ionitoaia ii da clase lui Topescu.

motanul incaltat (603 comentarii) • 10 iulie 2014, 1:47

Pt. englezul ala de la nr 39: Frate in 1930, campionatul a fost organizat de Uruguay si cistigat de Uruguay.Nu a fost organizat de Brazilia.

Nu mai comentati aiurea lipsa lui Thiago Silva si Neymar. Thiago Silva a stat correct pe tusa avind cumul de galbene—ca si capitan ar fi trebuit sa evite asta—iar Neymar a fost accidentat. Nu cistigi un Campionat Mondial cu 2 jucatori….De accord scorul poate nu mai era 7-1 ci doar 3-0.Schimba ceva ????Tot Germania era in finala pt ca MERITA….Cu Columbia ce-au facut????Un joc spectaculos? NU –un gol noroc din corner in timp ce un fundas se uita prin tribuna dupa vreo frumusete braziliana si un gol din lovitura libera….Deci 2 goluri date din faze fixe…..Denota mai mult o aparare slaba a Columbiei decit vreo mare realizare a Braziliei……………..

Vissu (88 comentarii) • 10 iulie 2014, 2:43

M-a uns la inima ce ati spus la TVR ca multi au devenit brusc mari suporteri ai Germaniei. Romanii sunt ca oile, toti merg intr-o directie.

vasco (363 comentarii) • 10 iulie 2014, 5:24

Germania-FIFA 7-1!

Prof. Nica (125 comentarii) • 10 iulie 2014, 8:30

Remarcabila prezenta dv la tv. Ati spus multe lucruri inteligente intre care cel despre schimbarea fotbalului brazilian. Felicitari.

Virgil (113 comentarii) • 10 iulie 2014, 8:34

@paraipan #49. Unul care scrie v-a (!) castiga nu trebuie luat in seama de nimeni. De Domnul Ioanitoaia chiar deloc. Mergi la un curs de alfabetizare si abia dupa aceea ridica ochii din pamant.

nea caisa (81 comentarii) • 10 iulie 2014, 8:36

Draga domnule Ioanitoao, mai intotdeauna o editie de mondialao a insemnat o noua era in fotbalao. Ceea ce putem remarca este, odata cu ascensiunea pe acest Pico de Neblina fotbalistic este schimbarea de atitudine a antrenorilor, care nu isi mai ofera demisiile ca dupa faza grupelor. Un semn ca in incelegerea cu Scolariao este prevazuta si un loc 3, care aduce parale si el. Am putea zice ca Scolari a fost depasit de fotbal, odata ce el a adus Braziliei un titlu mondial. Nu, nu cred, ceea ce a pierdut, cred, Scolari odata cu varsta a fost capacitatea de a injura jucatorii la antrenamente si de a-i presa sa depuna efort. Ca si multi alti antrenori in varsta si intelepciunea fotbalistica agonisita de el, Scolari a devenit un om capabil sa le spuna jucatorilor ce sa faca: daca acestia il asculta, bine, daca nu, asta e. Iar jucatorii, de multe ori semnificativ mai bine platiti ca antrenorii lor si cu un anumit tip de educatie, tind sa nu reactioneze decat la sudalmi si pedepse. Chiar mult mai tanarul, pe atunci, Lucescu a patit-o la Inter atunci cand bunavointa jucatorilor, mult mai bogati, fata de el s-a ispravit prematur. Am vazut o parte din meci si, in mod clar, pentru jucatorii brazilieni nu a contat ce le-a zis antrenorul, germanii nu au fost mai buni decat sunt ei de obicei. Inteleg si faptul ca impresarii jucatorilor dau vina pe antrenor. Nu s-a vazut inca nici un impresar care sa zica jucatorul meu e lipsit de caracter si va face ce va avea el chef atunci cand va va fi lumea mai draga. O reactie fireasca in aceasta lume a banilor.
Va rog, domnule Ioanitoao, ca atunci cand veti avea un pic de timp, sa abordati intr-un editorial si faptul ca rusii ii cer antrenorului nationalei lor banii inapoi. Si asta o premiera in fotbal, cred.

Mary (2 comentarii) • 10 iulie 2014, 8:38

Sa vazut de la primul meci din grupe ca Brazilia este o umbra a marilor echipe pe care aceasta tara le-a avut fiind umflata doar de presa din interes cum face aceasta de obicei-vezi comentarii de genul daca Brazilia nu castiga se intampla mari nenorociri.

John (564 comentarii) • 10 iulie 2014, 10:40

@englezu #39. Ai vrut sa zici in 1950.

Bratu (104 comentarii) • 10 iulie 2014, 11:00

Sincer, dupa cat de urat au jucat aseara, Argentinienii nu ar merita sa castige titlul. Daca se va intampla va fi impotriva normalului si a frumusetii.

gore (28 comentarii) • 10 iulie 2014, 11:03

Am mers pe mana lui Van Gaal si am luat plasa. Nu am inteles de ce nu a facut iar figura cu portarul de rezerva daca ii iesise prima oara. Cand ma gandesc si la Scuolari imi dau seama ca multi antrenori sunt inconsecventi cu propriile lor idei.

Octavian Stăncioiu (8 comentarii) • 10 iulie 2014, 16:27

Rânduri scrise înainte de Mondial, pentru o revistă:

Cei care fotbalul și lumea ne-au ucis
Fotbalul cu aditivi, E-uri și înlocuitori

Povestea Mondialelor de fotbal este povestea copilăriei noastre. Am crescut citind fabuloasele cărți scrise de Ioan Chirilă despre turneele Cupei Mondiale.

Am aflat, astfel, despre incredibila aventură la capătul lumii, pe ”Conte Verde”, a naționalei noastre. Despre Mondialul fascist din ’34. Despre legenda lui “învingeți ori muriți” din ’38. Despre drama de pe Maracana. Despre fantastica ratare a marii echipe maghiare, la Berna, după ce a condus cu 2-0 în minutul 8 și după ce-i bătuse pe nemți, în grupe, cu 8-3! Despre apariția la rampă a celui care va fi cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, Pele: în ’58 n-avea nici 18 ani. Despre Mondialul presărat de durități din ’62, anunțând epoca de aur a catenaccio-ului. Despre golul, care nici azi nu se știe dacă a fost valabil, din finala de pe Wembley ’66. Despre Dembroschi și absența lui Dobrin din ”Grupa morții” de la Guadalajara. Despre încleștarea zeilor Cruyff și Beckenbauer de pe Olympiastadion. Pe Mario Kempes și pletele sale în vânt, cu miile de papelitos de pe El Monumental, mi-l amintesc deja de la televizor.

Apoi am urmărit, meci cu meci, minut cu minut, turneele care-au urmat. Espana ’82, cu Paolo Rossi demolând cea mai frumoasă echipă pe care eu am văzut-o vreodată, Brazilia lui Zico, Falcao, Socrates, Junior și Cerezo. Mexic ’86, cu Maradona stelar, așa cum Messi nu va fi vreodată, ducând de unul singur Argentina spre titlu. Italia ’90, cu serile de vară învăluite de iluzia libertății și muzica Giannei Nannini. USA ’94, cu visul ”Generației de aur” a lui Hagi și Gică Popescu.

Apoi, Mondialele parcă n-au mai avut farmec. Globalizarea, unipolarizarea lumii, corectitudinea politică, naturalizările de jucători și ridicarea interdicției de a-și schimba naționala, ”Legea Bosman”, televiziunile, marketingul, internetul, forumurile și rețele sociale, supradimensionarea competițiilor, modul de viață al copiilor și tinerilor și, mai ales, banii, tot mai mulți și tot mai degeaba, aproape că au distrus fotbalul.

Vedete de carton, meciuri multe și proaste, naționale pline de brazilieni și africani naturalizați, spectatori aliniați ca la apelul de seară, turnee copy-paste, un fotbal cu aditivi, E-uri și înlocuitori, iată ce ne-a rezervat, de prin ’98 încoace, povestea Mondialelor.

Povestea evoluției lor este povestea evoluției noastre. Spre Omul Nou, fără religie, fără patrie, fără familie, fără opinie, fără inhibiții, fără prejudecăți. Intrăm în zodia New Age, în care naționalele de fotbal și țările vor deveni o amintire.