Dușul lui Fănuș Neagu

Sezonul internațional 1983-1984 a fost cel mai frumos din toate timpurile pentru ­Dinamo. După ce a eliminat pe ­Kuusysi Lahti, pe Hamburg și pe Dinamo ­Minsk, echipa roș-albă a ajuns pînă în semifinalele CCE, fază în care a pierdut însă […]

Sezonul internațional 1983-1984 a fost cel mai frumos din toate timpurile pentru ­Dinamo. După ce a eliminat pe ­Kuusysi Lahti, pe Hamburg și pe Dinamo ­Minsk, echipa roș-albă a ajuns pînă în semifinalele CCE, fază în care a pierdut însă ambele manșe, 0-1 și ­1-2 cu Liverpool. În turul II, trupa pregătită de Nicușor și de Dinu, acesta abia retras de pe teren, a șocat lumea fotbalului cînd a bătut-o la București, în 19 octombrie 1983, pe ­Hamburger SV, campioana en titre  a Germaniei și deținătoarea la zi a Cupei Campionilor Europeni!

Antrenată de austriacul Happel, al cărui nume de legendă îl poartă acum stadionul central din Viena, cu Kaltz (69 de selecții) și Magath (43) în formație, HSV s-a înclinat pe „23 August” cu un incredibil 0-3, goluri înscrise, în ordine, de Augustin, Mulțescu și Orac. În returul de pe Volkspark­stadion, disputat pe 2 noiembrie, gaz­dele reu­șiseră să se desprindă la 3-0 în minutul 63 și să egaleze scorul de la București, numai că, ­marcînd pe final, Țălnar (86) și Mulțescu (89) au consfințit o calificare istorică, parcă neverosimilă.

Am asistat la partida din Germania, la care Dinamo a invitat, pe costurile redacțiilor, ziariști de sport de la principalele publicații, precum și pe reputații scriitori Fănuș Neagu și Ion Băieșu. Foarte apreciați, primul datorită romanelor Îngerul a strigat și Frumoșii nebuni ai marilor orașe, celălalt pentru savurosul serial de televiziune Tanța și Costel, satiră a prostului gust din epo­că, Neagu și Băieșu, alintat de prieteni Guță, erau niște personaje strălucitoare și pitorești, cu replici memorabile. Grație notorietății, ­ambii își permiteau cuvinte și gesturi de care altora ­le-ar fi fost teamă.

Călătorind adesea cu ei, inclusiv însoțind “na­țio­nala”, mi-aduc aminte că, la fiecare decolare, Fănuș întreba cu voce tare “Domnu’ Guță, ce zărește măria voastră pe hublou?”. Cum urma ­invariabil răspunsul “pămîntul scump al patriei”, Neagu cerea detalii: “Excelență, ia concentrați-vă nițel, nu cumva o zăriți și pe coana Leana?!”, moment în care însuși generalul Diaconescu, de regulă șeful delegației dinamoviste, se prefăcea că n-aude!

La Hamburg, jucătorii s-au cazat într-un hotel de lux, iar ziariștii într-unul mai modest. În preziua meciului, în ultimul a ieșit scandal din pricină că din tavanul unei camere de la etajul 3 se prelingea apă, iar ocupanții de deasupra, deși cu cheia pe dinauntru, nu răspundeau nici la ușă, și nici la telefon! Explicînd că sus stau români, silabisind “Neagu und Baiesu”, recepționerul a apelat la mine, întîlnit întîmplător la lift, să-mi conving compatrioții să lase să intre un instalator ca să repare defecțiunea.

Într-un tîrziu, a deschis Fănuș și ce-am ­văzut? Răpus de oboseală, înconjurat de 4-5 sticle de vin goale, Guță Băieșu nu vrea ori nu putea să se ­trezească, drept pentru care, ca să-l scoale din pat, Fănuș căra într-o glastră de flori apă din baie și o turna peste, citez, “acest cadavru viu”! Nea Fane, am îndrăznit, ce faci?, oprește-te c-ai inundat dedesubt!“. ”Cum ce fac, îi asigur dom­nului Ion Băieșu dușul de dimineață, ce-ntrebi, ai orbul ­găinilor?!”.

După partidă, Cornel Dinu, finul lui Fănuș Neagu, a achitat paguba. Cîteva sute de mărci.