Meciul de adio

Știam destule despre el înainte de a-l avea invitat, luni seara, la Tribuna Zero, emisiunea pe care am reluat- o deunăzi la EuropaFM. Cunoșteam că, născut pe 6 decembrie 1976 la Slatina, s-a lansat pe drumul performanței la Electroputere Craiova, […]

Știam destule despre el înainte de a-l avea invitat, luni seara, la Tribuna Zero, emisiunea pe care am reluat- o deunăzi la EuropaFM. Cunoșteam că, născut pe 6 decembrie 1976 la Slatina, s-a lansat pe drumul performanței la Electroputere Craiova, după care a cîștigat o grămadă de trofee, fără număr! De două ori titlul de campion, o dată Cupa și de două ori Supercupa cu Steaua, de trei ori titlul, de patru ori Cupa și o Supercupă cu Dinamo, calculați, sînt 13!

Nu constituia ceva nou pentru mine, nici pentru ceilalți, că respectivul a fost încoronat în 2004 și 2008 golgeterul campionatului. Că a marcat de-a lungul carierei 214 goluri în Liga 1, grație cărora se plasează în spatele lui Dudu Georgescu în ierarhia celor mai productivi jucători români din toate timpurile. În fine, că e recordmanul absolut al prezențelor în primul eșalon cu 515 partide, unicul care a trecut de borna 500!

Mai știam și că n-a prea avut noroc peste hotare. Scurte și mai degrabă lipsite de strălucire, șederile lui în Turcia (Altay Izmir), în China (Shandong Luneng) și în Spania (Hercules Alicante) au ținut parcă să demonstreze că s-a simțit mai bine printre apropiați decît printre străini. Neșansa l-a urmărit și la “națională”, al cărei echipament l-a îmbrăcat de numai 8 ori, dureros de puține selecții! Luni, am aflat de la el în treacăt, ca fapt divers, că a bifat 21 de ediții de campionat, furnizînd un exemplu de longevitate și de perseverență egalat numai de inconfundabilul Gicu Dobrin. Cînd ajungi să fii comparat cu Prințul din Trivale, așezat pe picior de egalitate cu acesta, ți-ai asigurat un loc în statistica fotbalului și, deopotrivă, în legenda lui. Ești cineva, ești personaj.

În ciuda atîtor succese, cel despre care scriu a evitat mereu să iasă în evidență, să epateze. Cînd un radioascultător l-a întrebat dacă s-a gîndit la un meci de retragere în care să joace, propunere din public, o repriză la Steaua și alta la Dinamo, omul a părut surprins. Stînjenit, deranjat. L-am auzit doar că “există lucruri infinit mai importante pe lume”, apoi s-a grăbit să schimbe subiectul. Firește că nu greșea, căci viața nu începe și nu se termină cu un meci festiv, cu o gală, cu o chermeză. Nu greșea însă nici suporterul de la capătul firului deoarece fostul golgeter ar merita din plin un meci de adio. Indiscutabil.

Eroul de mai sus, ați ghicit, se numește Ionel Dănciulescu, actualul director general al lui FC Dinamo. Dincolo de simpatia pe care i-o port, îi amintesc că e recomandabil să fii modest, și e frumos să fii, dar fără să sari calul, fără să depășești măsura. Pentru că modestia exagerată riscă să se transforme în trufie și uneori chiar se transformă. În fond, tot ce e prea mult strică.