Nașu’ și Burleanu
Plecînd de la primul episod al interviului acordat Gazetei de Mircea Sandu, a surprins faptul că, deși și-a legat măgarul pentru două-trei generații, Nașu’ s-a zbătut să rămînă președinte de onoare. Nu atît pentru renta viageră de la FRF, cît […]
Plecînd de la primul episod al interviului acordat Gazetei de Mircea Sandu, a surprins faptul că, deși și-a legat măgarul pentru două-trei generații, Nașu’ s-a zbătut să rămînă președinte de onoare. Nu atît pentru renta viageră de la FRF, cît ca să poată continua la nivel înalt în UEFA: face parte din Comitetul Executiv și speră să devină vicepreședinte. Ca să nu iasă din cărți la Nyon, trebuie să aibă funcție la București.
Deși n-a recunoscut-o, raporturile lui cu Răzvan Burleanu, succesorul său, sînt reci. Scrîșnite. Glaciale. Nu s-au văzut și nici n-au discutat de vreo zece zile, ceea ce nu-i în regulă cîtă vreme s-ar impune să colaboreze. I-ar servi fotbalului nostru, voi încerca să explic de ce, să vorbească una și aceeași limbă. Dacă nu-i obligatoriu să se iubească, ar fi în folosul amîndurora, dar și în interesul general, ca ei să se înțeleagă.
Afirm chiar că mai mare nevoie are Burleanu de Sandu decît Sandu de Burleanu în condițiile în care România și-a depus candidatura pentru a figura printre organizatoarele CE 2020. Ar urma să primească, în caz că UEFA o va nominaliza, 3 meciuri din grupe și unul din “sferturi”. Cum s-au înscris 32 de țări și vor fi alese numai 13, lesne de dedus că Nașu’, prin poziția sa actuală și, eventual, viitoare, va putea juca un rol crucial în operațiunea de selectare. Va avea un cuvînt greu de spus. Un cuvînt important.
Să nu credeți că implicarea României în proiectul 2020 se reduce la o chestiune de orgoliu, de imagine. Vrem partide la turneul final ca să fim și noi în rîndul lumii, dar nu numai. Includerea pe lista amfitrionilor CE va însemna alocarea unor fonduri majore, dintre care 4 milioane de euro vor sosi direct de la UEFA. Lor li se vor adăuga sume de ordinul zecilor de milioane din bugetul UE, bani ce vor fi dirijați către investiții cu caracter obligatoriu, gen dezvoltarea energiei verzi, construcția de autostrăzi, modernizarea de aeroporturi, facilități pentru handicapați etc. Organisme comunitare vor controla la sînge circulația banilor, așa că nu va dispărea nici un cent. Plus că UEFA ne-a obișnuit cu executarea de lucrări pe care diversele guverne le promit și nu le termină niciodată!
Punînd la socoteală că vor veni să vadă meciurile mii de străini care vor cheltui pe casă, masă, distracție etc., interesul României de a se număra printre gazdele Europenelor e unul deosebit, din care motiv și repet că, factor de seamă în realizarea demersului amintit, Sandu merită ținut aproape de Burleanu, nu ostracizat. Nașu’ trebuie privit, să mă scuze, ca un rău necesar.
Citind acest text, numeroși contestatari ai Nașului mă vor acuza de complicitate cu “inamicul”. Îmi vor reproșa că șterg cu buretele numeroasele greșeli comise de acesta și mă vor înjura. Dreptul lor, treaba lor, dar una-i una și alta-i alta. Zic să lăsăm să mai treacă apă pe Dîmbovița înainte de a decide în ce măsură Sandu a stricat sistemul sau, dimpotrivă, sistemul l-a stricat pe Sandu.
Mai zic să vedem ce va face noul președinte și după aceea să-l judecăm pe cel vechi.