Petrolul lui Zicu

Formația ploieșteană a venit la Chiajna pe post de favorită certă, de primadonă. Recomandată nu doar de locul 3 în clasament, Concordia aflîndu-se pe 10, ci și însoțită de 2.000 de fani fideli și zgomotoși, dacă nu chiar de 2.500 […]

Formația ploieșteană a venit la Chiajna pe post de favorită certă, de primadonă. Recomandată nu doar de locul 3 în clasament, Concordia aflîndu-se pe 10, ci și însoțită de 2.000 de fani fideli și zgomotoși, dacă nu chiar de 2.500 Nici măcar Steaua n-a adus atîția suporteri acolo!!

În absența lui Mutu, a lui De Lucas și a lui Hoban, Lucescu jr. a început cu 10 străini și a terminat la fel, avînd pe teren doi români numai între intrarea lui Beța (46) și ieșirea lui Zicu (61), un sfert de ceas, atît! Cu toate acestea, echipa prahoveană a făcut o partidă modestă și a dezamăgit. În repriza întîi, n-a amenințat deloc poarta ilfoveană, nu și-a creat nici o singură situație de gol! S-a mai înviorat spre sfîrșitul jumătății secunde, mai ales în prelungiri, dar Priso, Geraldo și Albin n-au reușit să înscrie. De notat însă că Serediuc a irosit, în același minut cu Priso, cea mai mare ocazie a partidei!

După fluierul de final, Răzvan a afirmat că “am ratat 4-5 ocazii și meritam să cîștigăm!”, declarație ușor de amendat. Personal, consider că remiza albă a fost echitabilă și că Petrolul nu merita să cîștige. N-a învins din pricină că a întîlnit un adversar harnic și ordonat, ținut în buiestru de Șumudică, dar și din cauza propriilor slăbiciuni. Ploieștenii au părut atît de siguri pe victorie de parcă au așteptat să le pice din cer. Din comoditate, ca și de teama, justificată, ca s-ar putea accidenta pe un teren bătătorit și denivelat, Geraldo și compania mai mult au sărit coarda decît au pus osul. Au jucat în dorul lelii.

Petrolul a evoluat la Chiajna după chipul și asemănarea lui Zicu. Fără Mutu, a înlocuit efortul și combativitatea cu un lasă-mă să te las anost și păgubos. Sîmbătă, Lucescu junior a încercat cu Zicu pe dreapta, pe stînga și în centru, dar fără folos. Dincolo de talentul pe care nu i l-a luat nimeni, Ianis a dat impresia că nu mai poate și nici nu mai vrea!  Răzvan zicea deunăzi că Zicu “simte nevoia ca lîngă el să fie cineva care să-l susțină”.

Cum acel cineva e Răzvan însuși, s-ar cuveni ca Zicu să realizeze că pînă și răbdarea are o limită. Inclusiv cea a oamenilor care, deși din ce în ce mai puțini, continuă să creadă în el, suporteri pe care Zicu ar trebui să-i mulțumească, nu să-i tragă în piept. În ciuda vechii simpatii pe care i-o port, îi reamintesc că sublimul și ridicolul sînt despărțite uneori doar de un pas. De unul singur.

Vor sări unii că judec prea aspru formația ploieșteană, dar dacă n-am pretenții față de una cu istorie, cu stadion, cu lot, cu fani, față de care alta să am?! Vor argumenta respectivii că Răzvan e abia la al doilea meci, că Zicu își revine încet etc. Fără să fiu încăpățînat, rămîn la părerea că, renunțînd la Boudjemaa, la Dore și la Hamza (care marchează pe bandă rulantă pentru Plovdiv) ca să-i aducă în schimb pe Mutu și pe Zicu, Capră și Contra au încurcat borcanele. Au greșit. Ultimul a plecat, iar succesorul lui va trebui să scoată castanele băgate în foc de actualul antrenor al lui Getafe. Există însă pericolul ca el să se frigă, pericol real.